INVENTARIERE, inventarieri, s. f. Acțiunea de a inventaria; înregistrare a unor bunuri în inventar și evaluarea lor. Dacă s-a făcut o inventariere de un alt organ al statului sau de administratorul de clădire, notarul de stat certifică acest inventar. B. O. 1953, 5. Aceeași conștiinciozitate îl îndeamnă să pornească la inventarierea tuturor operelor din bibliotecă. CĂLINESCU, E. 248. ◊ Fig. Analiza moștenirii literare a trecutului nu poate însemna, în nici un caz, o inventariere mecanică a fenomenului literar. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 3/1. – Pronunțat: -ri-e-.