opțiuni
  • info

7 definiții pentru inventariere

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INVENTARIERE, inventarieri, s. f. Acțiunea de a inventaria și rezultatul ei. [Pr.: -ri-e-] – V. inventaria.

INVENTARIERE, inventarieri, s. f. Acțiunea de a inventaria și rezultatul ei. [Pr.: -ri-e-] – V. inventaria.

inventariere sf [At: CONTEMP. 1949, nr. 126, 3/1 / P: ~ri-e~ / Pl: ~ri / E: inventaria] 1-3 Înregistrare în inventar (1-2, 5) Si: inventariat1 (1-3).

INVENTARIERE, inventarieri, s. f. Acțiunea de a inventaria; înregistrare a unor bunuri în inventar și evaluarea lor. Dacă s-a făcut o inventariere de un alt organ al statului sau de administratorul de clădire, notarul de stat certifică acest inventar. B. O. 1953, 5. Aceeași conștiinciozitate îl îndeamnă să pornească la inventarierea tuturor operelor din bibliotecă. CĂLINESCU, E. 248. ◊ Fig. Analiza moștenirii literare a trecutului nu poate însemna, în nici un caz, o inventariere mecanică a fenomenului literar. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 3/1. – Pronunțat: -ri-e-.

INVENTARIERE s.f. Operația de întocmire a unui inventar. [Pron. -ri-e-. / < inventaria].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

inventariere (desp. -ri-e-) s. f., g.-d. art. inventarierii; pl. inventarieri

inventariere (-ri-e-) s. f., g.-d. art. inventarierii; pl. inventarieri

inventariere s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. inventarierii; pl. inventarieri

Intrare: inventariere
inventariere substantiv feminin
  • silabație: -ri-e-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inventariere
  • inventarierea
plural
  • inventarieri
  • inventarierile
genitiv-dativ singular
  • inventarieri
  • inventarierii
plural
  • inventarieri
  • inventarierilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

inventariere, inventarierisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a inventaria și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Dacă s-a făcut o inventariere de un alt organ al statului sau de administratorul de clădire, notarul de stat certifică acest inventar. B. O. 1953, 5. DLRLC
    • format_quote Aceeași conștiinciozitate îl îndeamnă să pornească la inventarierea tuturor operelor din bibliotecă. CĂLINESCU, E. 248. DLRLC
    • format_quote figurat Analiza moștenirii literare a trecutului nu poate însemna, în nici un caz, o inventariere mecanică a fenomenului literar. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 3/1. DLRLC
etimologie:
  • vezi inventaria DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.