opțiuni
  • info

2 intrări

17 definiții

din care

Explicative DEX

INTRANZITIV, -Ă, intranzitivi, -e, adj., s. n. (Gram.) (Verb) care nu poate fi construit cu un complement direct din cauză că acțiunea lui nu se exercită în mod nemijlocit asupra unui obiect. – Din fr. intransitif, lat. intransitivus.

INTRANZITIV, -Ă, intranzitivi, -e, adj., s. n. (Gram.) (Verb) care nu poate fi construit cu un complement direct din cauză că acțiunea lui nu se exercită în mod nemijlocit asupra unui obiect. – Din fr. intransitif, lat. intransitivus.

intranzitiv, ~ă [At: DA ms / V: ~nsi~ / Pl: ~i, ~e / E: fr intransitif] (Grm) 1 a Care nu este tranzitiv Si: netranzitiv. 2-3 sn, a (Verb) care nu poate avea complement direct, deoarece exprimă o acțiune ce nu se exercită în mod direct asupra unui obiect. corectat(ă)

INTRANZITIV, -Ă, intranzitive, adj. (Gram.; despre verbe) A cărui acțiune nu se răsfrînge direct asupra unui obiect. «A merge», «a sta» sînt verbe intranzitive.

INTRANZITIV, -Ă adj. (Despre verbe) A cărui acțiune nu trece direct asupra unui obiect. [Var. intransitiv, -ă adj. / cf. fr. intransitif, lat. intransitivus].

INTRANZITIV, -Ă adj. 1. (despre verbe) a cărui acțiune nu se exercită direct asupra unui obiect. 2. (log., mat.) relație ~ă = relație în care nu se transmite un anumit raport de la primul la ultimul termen prin intermediul celorlalți termeni. (< fr. intransitif, lat. intransitivus)

INTRANZITIV ~ă (~i, ~e) gram. (despre verbe) Care exprimă o acțiune ce nu trece direct asupra unui obiect. /<fr. intransitif, lat. intransitivus

intransitiv, ~ă a vz intranzitiv

INTRANSITIV, -Ă adj. v. intranzitiv.

intransitiv a. Gram. se zice de verbele care nu pot avea pasiv.

*intransitív, -ă adj. (lat. in-transitivus). Gram. Care nu e transitiv, care nu se poate construi cu acuzativu, care n’are pasiv, neutru, ca: mor, dorm, vin. Adv. În mod intransitiv: verbu „intineresc” se întrebuințează și intransitiv.

Ortografice DOOM

intranzitiv adj. m., pl. intranzitivi; f. intranzitivă, pl. intranzitive

intranzitiv adj. m., pl. intranzitivi; f. intranzitivă, pl. intranzitive

intranzitiv adj. m. tranzitiv

intranzitiv

intransitiv.

Jargon

INTRANZITIV, -Ă adj. (cf. fr. intransitif, lat. intransitivus): în sintagma verb intranzitiv (v.).

Antonime

Intranzitiv ≠ tranzitiv

Intrare: intranzitiv (adj.)
intranzitiv1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intranzitiv
  • intranzitivul
  • intranzitivu‑
  • intranzitivă
  • intranzitiva
plural
  • intranzitivi
  • intranzitivii
  • intranzitive
  • intranzitivele
genitiv-dativ singular
  • intranzitiv
  • intranzitivului
  • intranzitive
  • intranzitivei
plural
  • intranzitivi
  • intranzitivilor
  • intranzitive
  • intranzitivelor
vocativ singular — —
plural — —
intransitiv1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intransitiv
  • intransitivul
  • intransitivu‑
  • intransitivă
  • intransitiva
plural
  • intransitivi
  • intransitivii
  • intransitive
  • intransitivele
genitiv-dativ singular
  • intransitiv
  • intransitivului
  • intransitive
  • intransitivei
plural
  • intransitivi
  • intransitivilor
  • intransitive
  • intransitivelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: intranzitiv (s.n.)
intranzitiv2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intranzitiv
  • intranzitivul
  • intranzitivu‑
plural
  • intranzitive
  • intranzitivele
genitiv-dativ singular
  • intranzitiv
  • intranzitivului
plural
  • intranzitive
  • intranzitivelor
vocativ singular —
plural —
intransitiv2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intransitiv
  • intransitivul
  • intransitivu‑
plural
  • intransitive
  • intransitivele
genitiv-dativ singular
  • intransitiv
  • intransitivului
plural
  • intransitive
  • intransitivelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

intranzitiv, intranzitivăadjectiv
intranzitiv, intranzitivesubstantiv neutru

  • 1. gramatică (Verb) care nu poate fi construit cu un complement direct din cauză că acțiunea lui nu se exercită în mod nemijlocit asupra unui obiect. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    antonime: tranzitiv
    • format_quote «A merge», «a sta» sunt verbe intranzitive. DLRLC
  • 2. logică matematică Relație intranzitivă = relație în care nu se transmite un anumit raport de la primul la ultimul termen prin intermediul celorlalți termeni. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.