2 intrări

15 definiții

intranzitiv, ~ă [At: DA ms / V: ~nsi~ / Pl: ~i, ~e / E: fr intransitif] (Grm) 1 a Care nu este tranzitiv Si: netranzitiv. 2-3 sn, a (Verb) care nu poate avea complement direct, deoarece exprimă o acțiune ce nu se exercită în mod direct asupra unui obiect. corectată

INTRANZITÍV, -Ă, intranzitivi, -e, adj., s. n. (Gram.) (Verb) care nu poate fi construit cu un complement direct din cauză că acțiunea lui nu se exercită în mod nemijlocit asupra unui obiect. – Din fr. intransitif, lat. intransitivus.

INTRANZITÍV, -Ă, intranzitivi, -e, adj., s. n. (Gram.) (Verb) care nu poate fi construit cu un complement direct din cauză că acțiunea lui nu se exercită în mod nemijlocit asupra unui obiect. – Din fr. intransitif, lat. intransitivus.

INTRANZITÍV, -Ă, intranzitive, adj. (Gram.; despre verbe) A cărui acțiune nu se răsfrînge direct asupra unui obiect. «A merge», «a sta» sînt verbe intranzitive.

intranzitív adj. m., pl. intranzitívi; f. intranzitívă, pl. intranzitíve

Intranzitiv ≠ tranzitiv

INTRANZITÍV, -Ă adj. (Despre verbe) A cărui acțiune nu trece direct asupra unui obiect. [Var. intransitiv, -ă adj. / cf. fr. intransitif, lat. intransitivus].

INTRANZITÍV, -Ă adj. 1. (despre verbe) a cărui acțiune nu se exercită direct asupra unui obiect. 2. (log., mat.) relație ~ă = relație în care nu se transmite un anumit raport de la primul la ultimul termen prin intermediul celorlalți termeni. (< fr. intransitif, lat. intransitivus)

INTRANZITÍV ~ă (~i, ~e) gram. (despre verbe) Care exprimă o acțiune ce nu trece direct asupra unui obiect. /<fr. intransitif, lat. intransitivus

intransitiv, ~ă a vz intranzitiv

INTRANSITÍV, -Ă adj. v. intranzitiv.

intransitiv a. Gram. se zice de verbele care nu pot avea pasiv.

*intransitív, -ă adj. (lat. in-transitivus). Gram. Care nu e transitiv, care nu se poate construi cu acuzativu, care n’are pasiv, neutru, ca: mor, dorm, vin. Adv. În mod intransitiv: verbu „intineresc” se întrebuințează și intransitiv.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

intranzitív adj. m. tranzitiv

INTRANZITÍV, -Ă adj. (cf. fr. intransitif, lat. intransitivus): în sintagma verb intranzitiv (v.).

Intrare: intranzitiv (adj.)
intranzitiv1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intranzitiv
  • intranzitivul
  • intranzitivu‑
  • intranziti
  • intranzitiva
plural
  • intranzitivi
  • intranzitivii
  • intranzitive
  • intranzitivele
genitiv-dativ singular
  • intranzitiv
  • intranzitivului
  • intranzitive
  • intranzitivei
plural
  • intranzitivi
  • intranzitivilor
  • intranzitive
  • intranzitivelor
vocativ singular
plural
intransitiv1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intransitiv
  • intransitivul
  • intransitivu‑
  • intransiti
  • intransitiva
plural
  • intransitivi
  • intransitivii
  • intransitive
  • intransitivele
genitiv-dativ singular
  • intransitiv
  • intransitivului
  • intransitive
  • intransitivei
plural
  • intransitivi
  • intransitivilor
  • intransitive
  • intransitivelor
vocativ singular
plural
Intrare: intranzitiv (s.n.)
intranzitiv2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intranzitiv
  • intranzitivul
  • intranzitivu‑
plural
  • intranzitive
  • intranzitivele
genitiv-dativ singular
  • intranzitiv
  • intranzitivului
plural
  • intranzitive
  • intranzitivelor
vocativ singular
plural
intransitiv2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intransitiv
  • intransitivul
  • intransitivu‑
plural
  • intransitive
  • intransitivele
genitiv-dativ singular
  • intransitiv
  • intransitivului
plural
  • intransitive
  • intransitivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

intranzitiv intransitiv intransitiv

  • 1. gramatică (Verb) care nu poate fi construit cu un complement direct din cauză că acțiunea lui nu se exercită în mod nemijlocit asupra unui obiect.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN antonime: tranzitiv un exemplu
    exemple
    • «A merge», «a sta» sunt verbe intranzitive.
      surse: DLRLC
  • 2. logică matematică Relație intranzitivă = relație în care nu se transmite un anumit raport de la primul la ultimul termen prin intermediul celorlalți termeni.
    surse: MDN '00

etimologie: