4 intrări
41 de definiții
din care- explicative (25)
- morfologice (8)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
- specializate (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNTINÁ, întinez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) murdări de noroi. ♦ Fig. A (se) pângări; a (se) păta. [Prez. ind. și: întín] – În + tină.
ÎNTINÁT, -Ă, întinați, -te, adj. Murdar de noroi. ♦ Fig. Pătat, pângărit. – V. întina.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNȚINÁ, înținez, vb. I. Tranz. (Reg.) A sprijini slab (ca să poată cădea ușor). – Lat. *in-tenuare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNȚINÁ, înținez, vb. I. Tranz. (Reg.) A sprijini slab (ca să poată cădea ușor). – Lat. *in-tenuare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNȚINÁT, -Ă, înținați, -te, adj. (Reg.) Care este prins sau sprijinit prea ușor, care abia se ține, gata să cadă, să se dărâme. – V. înțina.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNȚINÁT, -Ă, înținați, -te, adj. (Reg.) Care este prins sau sprijinit prea ușor, care abia se ține, gata să cadă, să se dărâme. – V. înțina.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
întina [At: CORESI, EV. 27/13 / V: in- / Pzi: ~nez, (rar) întin / E: în- + tină] 1-2 vtr A (se) murdări cu noroi. 3-4 vtr (Înv) A (se) scufunda în noroi. 5-6 vtr (Pex) A (se) mânji (1-2). 7 vr (Iuz, d. copiii mici) A urina sau a defeca pe sine. 8-9 vtr (Înv; fig) A (se) pângări. 10-11 vtr (Fig; înv) A întreține relații sexuale nepermise.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
întinat2, ~ă a [At: MOXA, 359/13 / Pl: ~ați, ~e / E: întina] 1 Murdărit cu noroi. 2 Scufundat în noroi. 3 (Pex) Mânjit. 4 (Fig) Pângărit. 5 (Fig) Necinstit. 6 (Fig) Care a întreținut relații sexuale nepermise.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
întinat1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. 245/2 / Pl: ~uri / E: întina] 1-2 Întinare (1-2). 3 (Pex) Mânjire. 4 (Fig, înv) Pângărire. 5 Întinare (5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înțânat, ~ă a vz înținat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înțina [At: URECHE, ap. LET. I, 138/25 / Pzi: ~nez, (reg) înțin / E: ml *(in)-tenuare] (Reg) 1 vt A așeza un lucru încât abia să se țină drept. 2 vt A sprijini slab ca să poată cădea ușor. 3 vt (Spc) A tăia un copac, dar nu de tot, astfel încât acesta să mai atârne ușor de trunchi. 4 vt A lăsa ușa întredeschisă. 5 vr A sta drept cu mare greutate. 6-7 vt (A repara sau) a construi ceva nu prea solid. 8 vr A se făli. 9 vr A se încăpățâna.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înținat, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 17 / V: ~țân~ / Pl: ~ați, ~e / E: înțina] (Reg) 1 (D. obiecte) Care se susține cu greutate, fiind gata să se prăbușească. 2 Care este rezemat ușor. 3 (Înv; d. copaci) Tăiat astfel încât să atârne de trunchi. 4 (D. ușă) Întredeschisă. 5 (D. persoane) Care se ține drept cu mare greutate. 6-7 (Reparat sau) construit nu prea solid. 8 (D. ființe) Gata să se năpustească asupra cuiva. 9 (Pex) Pregătit să... 10 Aspru. 11 Care se supără repede. 12 (Buc) Agresiv. 13 Care este pus pe ceartă. 14 Cu toane. 15 (Reg) Încăpățânat. 16 (Reg) Mândru. 17 (Reg) Alintat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țina[1] v vz înțina
- Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ținat, ~ă[1] a vz înținat
- Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNTINÁ, întinez, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) murdări de noroi. ♦ Fig. A (se) pângări; a (se) păta. [Prez. ind. și: întín] – În + tină.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNTINÁT, -Ă, întinați, -te, adj. (Reg.) Murdar de noroi. ♦ Fig. Pătat, pângărit. – V. întina.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNTINÁ, întinez și (rar) întín, vb. I. Refl. (Regional) A se murdări cu noroi, cu tină. N-a voit să-i ajute, ci a zis că ea nu se va întina pe picioare, săpînd la fîntîne. MARIAN, O. I 165. Ce trece prin tină Și nu se întină? (Umbra). GOROVEI, C. 378. ♦ Fig. A se pîngări. Oamenii n-au să se întineze în sînge nevinovat. CAMILAR, N. I 162. ◊ Tranz. Vreau să-mi întinez arma în sînge de oameni nevinovați. CAMILAR, N. I 185.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNTINÁT, -Ă, întinați, -te, adj. (Regional) Murdărit cu noroi, cu tină. Au sărit în mare ca să-și spele trupul cel întinat. DRĂGHICI, R. 90. ♦ Fig. Pătat, pîngărit. Oh! simțire, te crezusem întinată pentru veci. MACEDONSKI, O. I 154.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNȚINÁ, înținez, vb. I. Tranz. (Regional) A întări foarte puțin, a rezema ușor, a sprijini slab. (Refl. pas.) Gardurile prindeau a se înțina, cîrpite cu nuiele. CAMILAR, N. II 400.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNȚINÁT, -Ă, înținați, -te, adj. (Regional, despre obiecte) Care abia se susține, slab sprijinit, gata să cadă. Pornește ușor prin săliță și împinge o ușă de-abia înținată. SADOVEANU, O. III 558. Valul năprasnic dărimă un părete abia înținat. id. V. F. 110. Umple groapa cu jaratec și cu lemne putregăioase, ca să ardă focul mocnit. După asta așază o leasă de nuiele numai înținată. CREANGĂ, P. 29.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A ÎNTINÁ ~éz tranz. 1) A murdări cu noroi; a umple de glod; a noroi; a îngloda. 2) (demnitatea, onoarea, reputația) A supune unui tratament compromițător. /în + tină
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A ÎNȚINÁ ~éz tranz. rar A sprijini atât cât să nu se prăvălească. /<lat. intinuare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
întinà v. 1. a umplea cu tină sau noroiu; 2. fig. a pângări: fărădelege care întină sabia romoânească BĂLC.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înținat a. Mold. puțin sprijinit, gata să cază: o leasă de nuiele numai înținată CR. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
întinéz v. tr. (d. tină). Umplu de tină, de glod, de noroĭ. Fig. Mînjesc, profanéz: nu vă întinațĭ demnitatea!
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
înținát, -ă adj. (d. înținez). Est. Prins (legat, fixat) puțin și gata să cadă: un copac numaĭ înținat. Fig. Pornit, gata de atac orĭ de a te lăsa în prada pasiuniĭ: mă uĭtam înținat (VR. 1923, 4, 22).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
înținéz v. tr. (lat. tĕnuare, a supția, d. tĕnuis, supțire. V. atenuĭez). Est. Fixez puțin așa în cît să cadă cînd va fi atins: a înțina un pod ca să se prăbușească la trecerea dușmanilor. – Și aținez în Trans.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
întina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. întinez, 3 întinează; conj. prez. 1 sg. să întinez, 3 să întineze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
înțina (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. înținez, 3 înținează; conj. prez. 1 sg. să înținez, 3 să înțineze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
întina (a ~) vb., ind. prez. 3 întinează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înțina (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 înținează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
întiná vb., ind. prez. 3 sg. și pl. întineáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
întinát adj. m., pl. întináți; f. sg. întinátă, pl. întináte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înținá vb., ind. prez. 1 sg. înținéz, 3 sg. și pl. înțineáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
întin.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNTINÁ vb. v. batjocori, compromite, dezonora, împotmoli, îngloda, înnămoli, nămoli, necinsti, noroi, pângări, profana, spurca, terfeli.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNTINÁT adj. v. pângărit, profanat, spurcat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
întina vb. v. BATJOCORI. COMPROMITE. DEZONORA. ÎMPOTMOLI. ÎNGLODA. ÎNNĂMOLI. NĂMOLI. NECINSTI. NOROI. PÎNGĂRI. PROFANA. SPURCA. TERFELI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
întinat adj. v. PÎNGĂRIT. PROFANAT. SPURCAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
înținá (înținéz, át), vb. – 1. A tăia incomplet trunchiul unui copac, pentru a-l putea doborî apoi cu ușurință. – 2. A lăsa un obiect în echilibru instabil, micșorîndu-i baza sau punctul de sprijin. Lat. tenŭāre (Tiktin; Candrea-Dens., 876; REW 8654; DAR; Rosetti, I, 168). Conjugarea este înv., actualmente se folosește mai ales part. cu funcție adj.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
înținá, înținéz, vb. I (pop.) 1. (înv.) a tăia un copac de la rădăcină în așa fel, încât să se țină doar într-o așchie, pentru a fi prăvălit peste cotropitori. 2. a face un lucru slab, prost, de la început. 3. a rezema ușor o ușă. 4. (refl.) a se fuduli. 5. (refl.) a se încăpățâna.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
întiná, vb. tranz., refl. – A (se) murdări. – Din în- + tină „noroi” (< sl. tina) (Scriban, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
întinát, -ă, întinați, -te, adj. – Murdar. – Din întina.
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT1) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
întina, întinezverb
- 1. A (se) murdări de noroi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- N-a voit să-i ajute, ci a zis că ea nu se va întina pe picioare, săpînd la fîntîne. MARIAN, O. I 165. DLRLC
- Ce trece prin tină Și nu se întină? (Umbra). GOROVEI, C. 378. DLRLC
-
- Oamenii n-au să se întineze în sînge nevinovat. CAMILAR, N. I 162. DLRLC
- Vreau să-mi întinez arma în sînge de oameni nevinovați. CAMILAR, N. I 185. DLRLC
-
-
etimologie:
- În + tină DEX '09 DEX '98
întinat, întinatăadjectiv
- 1. Murdar de noroi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Au sărit în mare ca să-și spele trupul cel întinat. DRĂGHICI, R. 90. DLRLC
-
- Oh! simțire, te crezusem întinată pentru veci. MACEDONSKI, O. I 154. DLRLC
-
-
etimologie:
- întina DEX '09 DEX '98
înțina, înținezverb
- 1. A sprijini slab (ca să poată cădea ușor). DEX '09 DEX '98
- diferențiere A întări foarte puțin, a rezema ușor, a sprijini slab. DLRLC
- Gardurile prindeau a se înțina, cîrpite cu nuiele. CAMILAR, N. II 400. DLRLC
-
etimologie:
- *in-tenuare DEX '09 DEX '98
înținat, înținatăadjectiv
- 1. Care este prins sau sprijinit prea ușor, care abia se ține, gata să cadă, să se dărâme. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Pornește ușor prin săliță și împinge o ușă de-abia înținată. SADOVEANU, O. III 558. DLRLC
- Valul năprasnic dărîmă un părete abia înținat. SADOVEANU, V. F. 110. DLRLC
- Umple groapa cu jaratec și cu lemne putregăioase, ca să ardă focul mocnit. După asta așază o leasă de nuiele numai înținată. CREANGĂ, P. 29. DLRLC
-
etimologie:
- înțina DEX '09 DEX '98