ÎNTINA (-tin) vb. tr. și refl. 1 A (se) umplea de tină, a (se) murdări cu noroiu: cum se tăvălește porcul în tină și se întină și se împute (PRV.-MB.); Ce trece prin tină Și nu se întină? (GOR.), ghicitoare despre „umbră” ¶ 2 Ⓕ A (se) murdări, a (se) mînji, a (se) păta, a (se) prihăni, a (se) pîngări: ia pildă de la soare, că intră prin cele mai spurcate locuri, dar nici-cum se întină (ISP.); Întinat îmi este trupul, sufletul nelegiuit (VLAH.).