2 intrări
29 de definiții

Explicative DEX

ÎNTINA, întinez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) murdări de noroi. ♦ Fig. A (se) pângări; a (se) păta. [Prez. ind. și: întin] – În + tină.

ÎNȚINA, înținez, vb. I. Tranz. (Reg.) A sprijini slab (ca să poată cădea ușor). – Lat. *in-tenuare.

ÎNȚINA, înținez, vb. I. Tranz. (Reg.) A sprijini slab (ca să poată cădea ușor). – Lat. *in-tenuare.

întina [At: CORESI, EV. 27/13 / V: in- / Pzi: ~nez, (rar) întin / E: în- + tină] 1-2 vtr A (se) murdări cu noroi. 3-4 vtr (Înv) A (se) scufunda în noroi. 5-6 vtr (Pex) A (se) mânji (1-2). 7 vr (Iuz, d. copiii mici) A urina sau a defeca pe sine. 8-9 vtr (Înv; fig) A (se) pângări. 10-11 vtr (Fig; înv) A întreține relații sexuale nepermise.

înțina [At: URECHE, ap. LET. I, 138/25 / Pzi: ~nez, (reg) înțin / E: ml *(in)-tenuare] (Reg) 1 vt A așeza un lucru încât abia să se țină drept. 2 vt A sprijini slab ca să poată cădea ușor. 3 vt (Spc) A tăia un copac, dar nu de tot, astfel încât acesta să mai atârne ușor de trunchi. 4 vt A lăsa ușa întredeschisă. 5 vr A sta drept cu mare greutate. 6-7 vt (A repara sau) a construi ceva nu prea solid. 8 vr A se făli. 9 vr A se încăpățâna.

țina[1] v vz înțina

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

ÎNTINA (-tin) vb. tr. și refl. 1 A (se) umplea de tină, a (se) murdări cu noroiu: cum se tăvălește porcul în tină și se întină și se împute (PRV.-MB.); Ce trece prin tină Și nu se întină? (GOR.), ghicitoare despre „umbră” 2 Ⓕ A (se) murdări, a (se) mînji, a (se) păta, a (se) prihăni, a (se) pîngări: ia pildă de la soare, că intră prin cele mai spurcate locuri, dar nici-cum se întină (ISP.); Întinat îmi este trupul, sufletul nelegiuit (VLAH.).

❍ ÎNȚINA, ÎNȚÎNA (-nez) vb. tr. Mold. Bucov. Trans. A întări foarte puțin, a sprijini foarte slab, ca să poată cădea ușor: să taie pădurea, să o înțineze, ca să o poată porni să cază asupra oștii (GR.-UR.) [lat. * intĕnuare].

ÎNȚINAT, ÎNȚÎNAT adj. p. ÎNȚINA. 1 Foarte puțin sprijinit sau întărit, gata să cadă jos: urnim o stîncă din locul ei, care era numai înținată (CRG.) 2 Trans. Bucov. Desmierdat; arogant, mîndru, măreț: nu afla nici o fată de plăcere, că de! era fecior de împărat gingaș și înțînat (RET.) 3 Gata să sară la bătaie (ȘEZ.): țara scîrșca, pribegii stau înținați (GR.-UR.).

ÎNTINA, întinez, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) murdări de noroi. ♦ Fig. A (se) pângări; a (se) păta. [Prez. ind. și: întin] – În + tină.

ÎNTINA, întinez și (rar) întin, vb. I. Refl. (Regional) A se murdări cu noroi, cu tină. N-a voit să-i ajute, ci a zis că ea nu se va întina pe picioare, săpînd la fîntîne. MARIAN, O. I 165. Ce trece prin tină Și nu se întină? (Umbra). GOROVEI, C. 378. ♦ Fig. A se pîngări. Oamenii n-au să se întineze în sînge nevinovat. CAMILAR, N. I 162. ◊ Tranz. Vreau să-mi întinez arma în sînge de oameni nevinovați. CAMILAR, N. I 185.

ÎNȚINA, înținez, vb. I. Tranz. (Regional) A întări foarte puțin, a rezema ușor, a sprijini slab. (Refl. pas.) Gardurile prindeau a se înțina, cîrpite cu nuiele. CAMILAR, N. II 400.

A ÎNTINA ~ez tranz. 1) A murdări cu noroi; a umple de glod; a noroi; a îngloda. 2) (demnitatea, onoarea, reputația) A supune unui tratament compromițător. /în + tină

A ÎNȚINA ~ez tranz. rar A sprijini atât cât să nu se prăvălească. /<lat. intinuare

întinà v. 1. a umplea cu tină sau noroiu; 2. fig. a pângări: fărădelege care întină sabia romoânească BĂLC.

întinéz v. tr. (d. tină). Umplu de tină, de glod, de noroĭ. Fig. Mînjesc, profanéz: nu vă întinațĭ demnitatea!

înținéz v. tr. (lat. tĕnuare, a supția, d. tĕnuis, supțire. V. atenuĭez). Est. Fixez puțin așa în cît să cadă cînd va fi atins: a înțina un pod ca să se prăbușească la trecerea dușmanilor. – Și aținez în Trans.

Ortografice DOOM

întina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. întinez, 3 întinează; conj. prez. 1 sg. să întinez, 3 să întineze

înțina (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. înținez, 3 înținează; conj. prez. 1 sg. să înținez, 3 să înțineze

întina (a ~) vb., ind. prez. 3 întinează

înțina (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 înținează

întina vb., ind. prez. 3 sg. și pl. întinează

înțina vb., ind. prez. 1 sg. înținez, 3 sg. și pl. înținează

Etimologice

înțina (înținez, at), vb. – 1. A tăia incomplet trunchiul unui copac, pentru a-l putea doborî apoi cu ușurință. – 2. A lăsa un obiect în echilibru instabil, micșorîndu-i baza sau punctul de sprijin. Lat. tenŭāre (Tiktin; Candrea-Dens., 876; REW 8654; DAR; Rosetti, I, 168). Conjugarea este înv., actualmente se folosește mai ales part. cu funcție adj.

Sinonime

ÎNTINA vb. v. batjocori, compromite, dezonora, împotmoli, îngloda, înnămoli, nămoli, necinsti, noroi, pângări, profana, spurca, terfeli.

întina vb. v. BATJOCORI. COMPROMITE. DEZONORA. ÎMPOTMOLI. ÎNGLODA. ÎNNĂMOLI. NĂMOLI. NECINSTI. NOROI. PÎNGĂRI. PROFANA. SPURCA. TERFELI.

Arhaisme și regionalisme

înțina, înținez, vb. I (pop.) 1. (înv.) a tăia un copac de la rădăcină în așa fel, încât să se țină doar într-o așchie, pentru a fi prăvălit peste cotropitori. 2. a face un lucru slab, prost, de la început. 3. a rezema ușor o ușă. 4. (refl.) a se fuduli. 5. (refl.) a se încăpățâna.

întiná, v.t.r. A (se) murdări. – Din în- + tină „noroi” (Scriban, DEX, MDA).

întina, vb. tranz., refl. – A (se) murdări. – Din în- + tină „noroi” (< sl. tina) (Scriban, DEX, MDA).

Intrare: întina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întina
  • ‑ntina
  • întinare
  • ‑ntinare
  • întinat
  • ‑ntinat
  • întinatu‑
  • ‑ntinatu‑
  • întinând
  • ‑ntinând
  • întinându‑
  • ‑ntinându‑
singular plural
  • întinează
  • ‑ntinează
  • întinați
  • ‑ntinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întinez
  • ‑ntinez
(să)
  • întinez
  • ‑ntinez
  • întinam
  • ‑ntinam
  • întinai
  • ‑ntinai
  • întinasem
  • ‑ntinasem
a II-a (tu)
  • întinezi
  • ‑ntinezi
(să)
  • întinezi
  • ‑ntinezi
  • întinai
  • ‑ntinai
  • întinași
  • ‑ntinași
  • întinaseși
  • ‑ntinaseși
a III-a (el, ea)
  • întinează
  • ‑ntinează
(să)
  • întineze
  • ‑ntineze
  • întina
  • ‑ntina
  • întină
  • ‑ntină
  • întinase
  • ‑ntinase
plural I (noi)
  • întinăm
  • ‑ntinăm
(să)
  • întinăm
  • ‑ntinăm
  • întinam
  • ‑ntinam
  • întinarăm
  • ‑ntinarăm
  • întinaserăm
  • ‑ntinaserăm
  • întinasem
  • ‑ntinasem
a II-a (voi)
  • întinați
  • ‑ntinați
(să)
  • întinați
  • ‑ntinați
  • întinați
  • ‑ntinați
  • întinarăți
  • ‑ntinarăți
  • întinaserăți
  • ‑ntinaserăți
  • întinaseți
  • ‑ntinaseți
a III-a (ei, ele)
  • întinează
  • ‑ntinează
(să)
  • întineze
  • ‑ntineze
  • întinau
  • ‑ntinau
  • întinară
  • ‑ntinară
  • întinaseră
  • ‑ntinaseră
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întina
  • ‑ntina
  • întinare
  • ‑ntinare
  • întinat
  • ‑ntinat
  • întinatu‑
  • ‑ntinatu‑
  • întinând
  • ‑ntinând
  • întinându‑
  • ‑ntinându‑
singular plural
  • întină
  • ‑ntină
  • întinați
  • ‑ntinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întin
  • ‑ntin
(să)
  • întin
  • ‑ntin
  • întinam
  • ‑ntinam
  • întinai
  • ‑ntinai
  • întinasem
  • ‑ntinasem
a II-a (tu)
  • întini
  • ‑ntini
(să)
  • întini
  • ‑ntini
  • întinai
  • ‑ntinai
  • întinași
  • ‑ntinași
  • întinaseși
  • ‑ntinaseși
a III-a (el, ea)
  • întină
  • ‑ntină
(să)
  • întine
  • ‑ntine
  • întina
  • ‑ntina
  • întină
  • ‑ntină
  • întinase
  • ‑ntinase
plural I (noi)
  • întinăm
  • ‑ntinăm
(să)
  • întinăm
  • ‑ntinăm
  • întinam
  • ‑ntinam
  • întinarăm
  • ‑ntinarăm
  • întinaserăm
  • ‑ntinaserăm
  • întinasem
  • ‑ntinasem
a II-a (voi)
  • întinați
  • ‑ntinați
(să)
  • întinați
  • ‑ntinați
  • întinați
  • ‑ntinați
  • întinarăți
  • ‑ntinarăți
  • întinaserăți
  • ‑ntinaserăți
  • întinaseți
  • ‑ntinaseți
a III-a (ei, ele)
  • întină
  • ‑ntină
(să)
  • întine
  • ‑ntine
  • întinau
  • ‑ntinau
  • întinară
  • ‑ntinară
  • întinaseră
  • ‑ntinaseră
Intrare: înțina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înțina
  • ‑nțina
  • înținare
  • ‑nținare
  • înținat
  • ‑nținat
  • înținatu‑
  • ‑nținatu‑
  • înținând
  • ‑nținând
  • înținându‑
  • ‑nținându‑
singular plural
  • înținează
  • ‑nținează
  • înținați
  • ‑nținați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înținez
  • ‑nținez
(să)
  • înținez
  • ‑nținez
  • înținam
  • ‑nținam
  • înținai
  • ‑nținai
  • înținasem
  • ‑nținasem
a II-a (tu)
  • înținezi
  • ‑nținezi
(să)
  • înținezi
  • ‑nținezi
  • înținai
  • ‑nținai
  • înținași
  • ‑nținași
  • înținaseși
  • ‑nținaseși
a III-a (el, ea)
  • înținează
  • ‑nținează
(să)
  • înțineze
  • ‑nțineze
  • înțina
  • ‑nțina
  • înțină
  • ‑nțină
  • înținase
  • ‑nținase
plural I (noi)
  • înținăm
  • ‑nținăm
(să)
  • înținăm
  • ‑nținăm
  • înținam
  • ‑nținam
  • înținarăm
  • ‑nținarăm
  • înținaserăm
  • ‑nținaserăm
  • înținasem
  • ‑nținasem
a II-a (voi)
  • înținați
  • ‑nținați
(să)
  • înținați
  • ‑nținați
  • înținați
  • ‑nținați
  • înținarăți
  • ‑nținarăți
  • înținaserăți
  • ‑nținaserăți
  • înținaseți
  • ‑nținaseți
a III-a (ei, ele)
  • înținează
  • ‑nținează
(să)
  • înțineze
  • ‑nțineze
  • înținau
  • ‑nținau
  • înținară
  • ‑nținară
  • înținaseră
  • ‑nținaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țina
  • ținare
  • ținat
  • ținatu‑
  • ținând
  • ținându‑
singular plural
  • ținează
  • ținați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ținez
(să)
  • ținez
  • ținam
  • ținai
  • ținasem
a II-a (tu)
  • ținezi
(să)
  • ținezi
  • ținai
  • ținași
  • ținaseși
a III-a (el, ea)
  • ținează
(să)
  • țineze
  • țina
  • țină
  • ținase
plural I (noi)
  • ținăm
(să)
  • ținăm
  • ținam
  • ținarăm
  • ținaserăm
  • ținasem
a II-a (voi)
  • ținați
(să)
  • ținați
  • ținați
  • ținarăți
  • ținaserăți
  • ținaseți
a III-a (ei, ele)
  • ținează
(să)
  • țineze
  • ținau
  • ținară
  • ținaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întina, întinezverb

  • 1. A (se) murdări de noroi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote N-a voit să-i ajute, ci a zis că ea nu se va întina pe picioare, săpînd la fîntîne. MARIAN, O. I 165. DLRLC
    • format_quote Ce trece prin tină Și nu se întină? (Umbra). GOROVEI, C. 378. DLRLC
    • 1.1. figurat A (se) pângări; a (se) păta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Oamenii n-au să se întineze în sînge nevinovat. CAMILAR, N. I 162. DLRLC
      • format_quote Vreau să-mi întinez arma în sînge de oameni nevinovați. CAMILAR, N. I 185. DLRLC
etimologie:
  • În + tină DEX '09 DEX '98

înțina, înținezverb

  • 1. regional A sprijini slab (ca să poată cădea ușor). DEX '09 DEX '98
  • diferențiere A întări foarte puțin, a rezema ușor, a sprijini slab. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Gardurile prindeau a se înțina, cîrpite cu nuiele. CAMILAR, N. II 400. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.