INTESTIN², -Ă, intestini, -e, adj. Care se petrece într-un organism social; intern, lăuntric. Frământări intestine. – Din fr. intestin, lat. intestinus.

INTESTIN¹, intestine, s. n. Parte a tubului digestiv, la oameni și la mamifere situată între stomac și anus, fiind alcătuită din două părți distincte; maț. – Din fr. intestin, lat. intestinum.

intestin², ~ă a [At: CARAGIALE, O. VII, 23 / Pl: ~i, ~e / E: fr intestin, lat intestinus] (Liv) Intern (1).

intestin¹ sn [At: CAMIL PETRESCU, V. 61 / Pl: ~e / E: fr intestin, lat intestinum] 1 Parte a aparatului digestiv, la oameni și la unele animale, în formă de tub, alcătuit din două părți distincte, care se întinde de la stomac până la anus Si: maț. 2 (Îs) ~ul gros Ultimă parte a intestinului (1), mai groasă, care se termină la anus. 3 (Îs) ~ul subțire Parte mai lungă a intestinului (1), care începe de la stomac și se continuă cu intestinul (2) gros.

INTESTIN¹, intestine, s. n. Parte a aparatului digestiv, la oameni și la unele animale, care are formă de tub și care se întinde de la stomac până la anus, fiind alcătuită din două părți distincte; maț. – Din fr. intestin, lat. intestinum.

INTESTIN², -Ă, intestini, -e, adj. (Livr.) Care se produce în interior, care are loc înăuntru; intern, lăuntric. Frământări intestine. – Din fr. intestin, lat. intestinus.

INTESTIN², -Ă, intestini, -e, adj. (Livresc, rar) Care se produce în interiorul unui stat, al unui colectiv etc.; lăuntric. Căderea lui Mihai fu semnalul încetării luptelor... din afară și începutul luptelor intestine. HOGAȘ, DR. II 167.

INTESTIN¹, intestine, s. n. Parte a aparatului digestiv, la oameni și la animale, în formă de tub, care pleacă de la stomac și ajunge pînă la anus; maț. ◊ Intestinul subțire = partea mai subțire și mai lungă a intestinului, care începe de Ia stomac. Din stomac, mîncarea trece în intestin și anume în intestinul subțire. ANATOMIA 100. Intestinul gros = ultima parte a intestinului, mai groasă și mai scurtă, care continuă intestinul subțire.

INTESTIN s.n. Parte a aparatului digestiv în formă de tub care se întinde între pilor și anus; (pop.) maț. [< fr. intestin, it. intestino, cf. lat. intestinum].

INTESTIN¹ s. n. parte a aparatului digestiv, în formă de tub, între pilor și anus. (< fr. intestin, lat. intestinum)

INTESTIN², -Ă adj. dinăuntru, din interior; intern. (< fr. intestin, lat. intestinus)

INTESTIN¹ ~e n. (la oameni și la unele animale) Parte a aparatului digestiv în formă de tub, cuprinsă între stomac și anus; maț. /<fr. intestin, lat. intestinum

INTESTIN² ~ă (~i, ~e) livr. Care are loc în interiorul unui organism social; intern. /<fr. intestin, lat. intestinum

intestin a. care e sau se petrece în interior: mațe intestine. ║ n. maț lung cam de 8 ori cât corpul și în care pătrund alimentele după ieșirea lor din stomac: intestinul subțire și cel gros.

*intestín, -ă adj. (lat. intestinus, d. intus, în ăuntru [stînd]). Interior, intern: lupte intestine. S. n., pl. e (lat. intestinus). Anat. Maț, tubu de la stomah pînă la orificiu anal. (El se împarte în supțire și gros. Cel gros se împarte și el în treĭ: cáecum, cólon și réctum). V. digestiune.

intestin¹ (livr.) adj. m., pl. intestini; f. intestină, pl. intestine

intestin² s. n., pl. intestine

intestin² s. n., pl. intestine

intestin¹ adj. m., pl. intestini; f. intestină, pl. intestine

intestin adj. m., pl. intestini; f. sg. intestină, pl. intestine

intestin s. n., pl. intestine

INTESTÍN², -Ă (< fr., lat.) adj. (Livr.) Care se petrece într-un organism social; intern.

INTESTÍN¹ (< fr., lat.) s. n. (ANAT.) Parte a tubului digestiv, la om și la mamifere, care este cuprinsă între stomac și anus; (pop.) maț. ◊ I. subțire = prima porțiune a i., care are la om 6-8 m și se împarte în duoden, jejun și ileon. În i. subțire se termină digestia alimentelor și se efectuează absorbția substanțelor nutritive în sânge. ◊ I. gros = ultima porțiune a i., care are la om 1,40-1,70 m, fiind împărțit în cec, colon și rect. În i. gros se absoarbe apa și se formează materiile fecale.

INTESTIN adj. v. intern.

INTESTIN s. (ANAT.) maț.

INTESTIN s. (ANAT.) maț.

intestin adj. v. INTERN.