2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTESTÍN2, -Ă, intestini, -e, adj. Care se petrece într-un organism social; intern, lăuntric. Frământări intestine. – Din fr. intestin, lat. intestinus.

INTESTÍN1, intestine, s. n. Parte a tubului digestiv, la oameni și la mamifere situată între stomac și anus, fiind alcătuită din două părți distincte; maț. – Din fr. intestin, lat. intestinum.

intestin2, ~ă a [At: CARAGIALE, O. VII, 23 / Pl: ~i, ~e / E: fr intestin, lat intestinus] (Liv) Intern (1).

intestin1 sn [At: CAMIL PETRESCU, V. 61 / Pl: ~e / E: fr intestin, lat intestinum] 1 Parte a aparatului digestiv, la oameni și la unele animale, în formă de tub, alcătuit din două părți distincte, care se întinde de la stomac până la anus Si: maț. 2 (Îs) ~ul gros Ultimă parte a intestinului (1), mai groasă, care se termină la anus. 3 (Îs) ~ul subțire Parte mai lungă a intestinului (1), care începe de la stomac și se continuă cu intestinul (2) gros.

INTESTÍN2, -Ă, intestini, -e, adj. (Livr.) Care se produce în interior, care are loc înăuntru; intern, lăuntric. Frământări intestine. – Din fr. intestin, lat. intestinus.

INTESTÍN1, intestine, s. n. Parte a aparatului digestiv, la oameni și la unele animale, care are formă de tub și care se întinde de la stomac până la anus, fiind alcătuită din două părți distincte; maț. – Din fr. intestin, lat. intestinum.

INTESTÍN2, -Ă, intestini, -e, adj. (Livresc, rar) Care se produce în interiorul unui stat, al unui colectiv etc.; lăuntric. Căderea lui Mihai fu semnalul încetării luptelor... din afară și începutul luptelor intestine. HOGAȘ, DR. II 167.

INTESTÍN1, intestine, s. n. Parte a aparatului digestiv, la oameni și la animale, în formă de tub, care pleacă de la stomac și ajunge pînă la anus; maț. ◊ Intestinul subțire = partea mai subțire și mai lungă a intestinului, care începe de Ia stomac. Din stomac, mîncarea trece în intestin și anume în intestinul subțire. ANATOMIA 100. Intestinul gros = ultima parte a intestinului, mai groasă și mai scurtă, care continuă intestinul subțire.

INTESTÍN s.n. Parte a aparatului digestiv în formă de tub care se întinde între pilor și anus; (pop.) maț. [< fr. intestin, it. intestino, cf. lat. intestinum].

INTESTÍN1 s. n. parte a aparatului digestiv, în formă de tub, între pilor și anus. (< fr. intestin, lat. intestinum)

INTESTIN2, -Ă adj. dinăuntru, din interior; intern. (< fr. intestin, lat. intestinus)

INTESTÍN2 ~ă (~i, ~e) livr. Care are loc în interiorul unui organism social; intern. /<fr. intestin, lat. intestinum

INTESTÍN1 ~e n. (la oameni și la unele animale) Parte a aparatului digestiv în formă de tub, cuprinsă între stomac și anus; maț. /<fr. intestin, lat. intestinum

intestin a. care e sau se petrece în interior: mațe intestine. ║ n. maț lung cam de 8 ori cât corpul și în care pătrund alimentele după ieșirea lor din stomac: intestinul subțire și cel gros.

*intestín, -ă adj. (lat. intestinus, d. intus, în ăuntru [stînd]). Interior, intern: lupte intestine. S. n., pl. e (lat. intestinus). Anat. Maț, tubu de la stomah pînă la orificiu anal. (El se împarte în supțire și gros. Cel gros se împarte și el în treĭ: cáecum, cólon și réctum). V. digestiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

intestín1 adj. m., pl. intestíni; f. intestínă, pl. intestíne

intestín adj. m., pl. intestíni; f. sg. intestínă, pl. intestíne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

arată toate definițiile

Intrare: intestin (adj.)
intestin1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intestin
  • intestinul
  • intestinu‑
  • intesti
  • intestina
plural
  • intestini
  • intestinii
  • intestine
  • intestinele
genitiv-dativ singular
  • intestin
  • intestinului
  • intestine
  • intestinei
plural
  • intestini
  • intestinilor
  • intestine
  • intestinelor
vocativ singular
plural
Intrare: intestin (s.n.)
intestin2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intestin
  • intestinul
  • intestinu‑
plural
  • intestine
  • intestinele
genitiv-dativ singular
  • intestin
  • intestinului
plural
  • intestine
  • intestinelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

intestin (adj.)

  • 1. Care se petrece într-un organism social.
    exemple
    • Frământări intestine.
      surse: DEX '09
    • Căderea lui Mihai fu semnalul încetării luptelor... din afară și începutul luptelor intestine. HOGAȘ, DR. II 167.
      surse: DLRLC

etimologie:

intestin (s.n.)

  • 1. Parte a tubului digestiv, la oameni și la mamifere situată între stomac și anus, fiind alcătuită din două părți distincte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: maț
    • 1.1. Intestinul subțire = partea mai subțire și mai lungă a intestinului, care începe de Ia stomac.
      exemple
      • Din stomac, mîncarea trece în intestin și anume în intestinul subțire. ANATOMIA 100.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Intestinul gros = ultima parte a intestinului, mai groasă și mai scurtă, care continuă intestinul subțire.
      surse: DLRLC

etimologie: