2 intrări
26 de definiții
din care- explicative (16)
- morfologice (7)
- relaționale (2)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INTERPUNERE, interpuneri, s. f. Faptul de a (se) interpune. – V. interpune.
INTERPUNERE, interpuneri, s. f. Faptul de a (se) interpune. – V. interpune.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
interpunere sf [At: DA / Pl: ~ri / E: interpune] 1 Mijlocire între două persoane (pentru realizarea unei înțelegeri) Si: intermediere, interpus1 (1), intervenție, mediere. 2 Intervenție (nedorită) în relațiile dintre două persoane Si: interpus1 (2). 3 Așezare a ceva între două momente, obiecte etc. Si: interpus1 (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTERPUNERE s.f. Acțiunea de a (se) interpune și rezultatul ei. [< interpune].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTERPUNERE s. f. acțiunea de a (se) interpune. ♦ ~ de persoane = încheiere a unui act juridic între alte persoane decât cele indicate de părți. (< interpune)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
INTERPUNE, interpun, vb. III. Refl. A interveni ca mijlocitor între două persoane (spre a le face să ajungă la o înțelegere); a mijloci. ♦ A se amesteca în relațiile dintre două persoane. ♦ Tranz. A pune ceva între... – Din lat. interponere (după pune).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
INTERPUNE, interpun, vb. III. Refl. A interveni ca mijlocitor între două persoane (spre a le face să ajungă la o înțelegere); a mijloci. ♦ A se amesteca în relațiile dintre două persoane. ♦ Tranz. A pune ceva între... – Din lat. interponere (după pune).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
interpune [At: MAIORESCU. D. IV, 288 / Pzi: interpun / E: lat interponere] 1 vr A interveni ca mijlocitor între două persoane spre a le face să ajungă la o înțelegere Si: a intermedia, a mijloci. 2 vr A se amesteca în relațiile dintre două persoane. 3-4 vtr A (se) pune ceva între două momente, obiecte etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
întrepune v vz interpune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
întrepunere sf vz interpunere
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
INTERPUNE, interpun, vb. III. Refl. 1. A interveni ca mijlocitor între două persoane (spre a le face să ajungă la o înțelegere); a mijloci. Mi-am dat seama... că interpunîndu-mă între patron și muncitori, ca om al patronului, trădam cauza muncitorească. DEMETRIUS, C. 51. 2. A se amesteca în relațiile dintre două persoane.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTERPUNE vb. III. 1. tr., refl. A pune, a se depune ceva între (două obiecte, două momente etc.). 2. refl. A mijloci. ♦ A se amesteca în raporturile, în legăturile dintre mai multe persoane. [P.i. interpun. / cf. lat. interpono, fr. interposer, după pune].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTERPUNE vb. I. tr., refl. a (se) pune între..., a (se) intercala. II. refl. a mijloci. ◊ a se amesteca în raporturile dintre două persoane. (după lat. interponere)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A INTERPUNE interpun tranz. A pune între două lucruri sau ființe pentru a modifica mediul. /<lat. interponere
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE INTERPUNE mă interpun intranz. 1) A interveni între două persoane pentru a le aduce la o înțelegere. 2) A se amesteca în relațiile dintre două persoane. /<lat. interponere
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
interpune v. 1. a (se) pune între; 2. fig. a tace să intervie: a interpune autoritatea sa; 3. fig. a interveni ca mijlocitor.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*interpún, -pús, a -púne v. tr. (lat. inter-póno, -pónere. V. pun). Pun între: a interpune o lumînare între doŭă planurĭ. Fig. Fac să intervină: interpun autoritatea mea ca să înceteze dezordinea. V. refl. Mă pun între. Fig. Intervin ca mediator: mă interpun între doĭ adversarĭ. – Rar și întrepun.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*întrepún, V. interpun.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
interpunere s. f., g.-d. art. interpunerii; pl. interpuneri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
interpunere s. f., g.-d. art. interpunerii; pl. interpuneri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
interpunere s. f., g.-d. art. interpunerii; pl. interpuneri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
interpune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. interpun, 2 sg. interpui, 3 sg. interpune, perf. s. 1 sg. interpusei, 1 pl. interpuserăm, m.m.c.p. 1 pl. interpuseserăm; conj. prez. 1 sg. să interpun, 3 să interpună; ger. interpunând; part. interpus
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
interpune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. interpun, 2 sg. interpui, 1 pl. interpunem; conj. prez. 3 să interpună; ger. interpunând; part. interpus
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
interpune vb. pune
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
interpun, -pună 3 conj.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
INTERPUNE vb. v. mijloci.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
INTERPUNE vb. a intermedia, a media, a mijloci, (rar) a negocia.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
INTERPÚNERE (< lat. interponere, după pune) Acțiunea de a se interpune și rezultatul ei. ◊ I. de persoane = încheiere a unui act juridic între alte persoane decât cele indicate ca părți în înscrisul constatator al al contractului. Formă a simulației.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT637) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
interpunere, interpunerisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a (se) interpune. DEX '09 DEX '98 DN
- 1.1. Interpunere de persoane = încheiere a unui act juridic între alte persoane decât cele indicate de părți. MDN '00
-
etimologie:
- interpune DEX '09 DEX '98 DN
interpune, interpunverb
- 1. A interveni ca mijlocitor între două persoane (spre a le face să ajungă la o înțelegere). DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: intermedia media mijloci negocia
- Mi-am dat seama... că interpunîndu-mă între patron și muncitori, ca om al patronului, trădam cauza muncitorească. DEMETRIUS, C. 51. DLRLC
- 1.1. A se amesteca în relațiile dintre două persoane. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.2. A pune ceva între... DEX '09 DEX '98 DNsinonime: intercala
-
etimologie:
- interponere (după pune). DEX '09 DEX '98 DN