9 definiții pentru interpunere
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INTERPUNERE, interpuneri, s. f. Faptul de a (se) interpune. – V. interpune.
INTERPUNERE, interpuneri, s. f. Faptul de a (se) interpune. – V. interpune.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
interpunere sf [At: DA / Pl: ~ri / E: interpune] 1 Mijlocire între două persoane (pentru realizarea unei înțelegeri) Si: intermediere, interpus1 (1), intervenție, mediere. 2 Intervenție (nedorită) în relațiile dintre două persoane Si: interpus1 (2). 3 Așezare a ceva între două momente, obiecte etc. Si: interpus1 (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTERPUNERE s.f. Acțiunea de a (se) interpune și rezultatul ei. [< interpune].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTERPUNERE s. f. acțiunea de a (se) interpune. ♦ ~ de persoane = încheiere a unui act juridic între alte persoane decât cele indicate de părți. (< interpune)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
întrepunere sf vz interpunere
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
interpunere s. f., g.-d. art. interpunerii; pl. interpuneri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
interpunere s. f., g.-d. art. interpunerii; pl. interpuneri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
interpunere s. f., g.-d. art. interpunerii; pl. interpuneri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
INTERPÚNERE (< lat. interponere, după pune) Acțiunea de a se interpune și rezultatul ei. ◊ I. de persoane = încheiere a unui act juridic între alte persoane decât cele indicate ca părți în înscrisul constatator al al contractului. Formă a simulației.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
interpunere, interpunerisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a (se) interpune. DEX '09 DEX '98 DN
- 1.1. Interpunere de persoane = încheiere a unui act juridic între alte persoane decât cele indicate de părți. MDN '00
-
etimologie:
- interpune DEX '09 DEX '98 DN