16 definiții pentru interogatoriu interogator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTEROGATÓRIU, interogatorii, s. n. Totalitatea întrebărilor puse de judecător unei părți implicate într-un proces și a răspunsurilor date de aceasta, care contribuie la rezolvarea cazului; (concr.) act în care sunt consemnate aceste întrebări și răspunsuri. – Din fr. interrogatoire.

INTEROGATÓRIU, interogatorii, s. n. Totalitatea întrebărilor puse de judecător unei părți implicate într-un proces și a răspunsurilor date de aceasta, care contribuie la rezolvarea cazului; (concr.) act în care sunt consemnate aceste întrebări și răspunsuri. – Din fr. interrogatoire.

interogatoriu sn [At: MAIORESCU, D. II, 33 / V: ~tor, (pop) ~triga~ / Pl: ~ii / E: fr interrogatoire] 1 (Jur; șîe a lua un ~) Totalitate a întrebărilor puse de un judecător unei părți implicate într-un proces, care contribuie la rezolvarea cazului. 2 (Ccr) Act în care este consemnat interogatoriul (1). 3 Totalitate a întrebărilor pe care un organ polițienesc le pune unui suspect. 4 (Fam; pex) Întrebări puse de un superior inferiorului, pentru a afla adevărul despre un fapt.

INTEROGATÓRIU, interogatorii, s. n. (Adesea în construcție cu verbele «a lua», «a răspunde», «a supune») Totalitatea întrebărilor puse de judecător unei părți implicate într-un proces; actul în care sînt consemnate întrebările și răspunsurile. După interogatorii și cercetări, Șincai este pus în fiare și aruncat într-o închisoare, la Aiud, destinată pentru iobagi. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2908. La interogatoriile care li s-au luat, Horia și Cloșca sfidau autoritățile. Ist. R.P.R. 278.

INTEROGATÓRIU s.n. Totalitatea întrebărilor puse de către judecător unei părți implicate în proces și a răspunsurilor date de acesta; actul care consemnează aceste întrebări și răspunsuri. [Pron. -riu. / cf. fr. interrogatoire, it. interrogatorio].

INTEROGATÓRIU s. n. totalitatea întrebărilor puse de către judecător unei părți implicate în proces și a răspunsurilor date; actul care consemnează. (< fr. interrogatoire)

INTEROGATÓRIU ~i n. 1) Totalitate a întrebărilor puse unui inculpat sau împricinat și a răspunsurilor la ele în cadrul unui proces judecătoresc. 2) Document în care se înregistrează aceste întrebări și răspunsuri. /<lat. interrogatorius, fr. interrogatoire

interogatoriu n. 1. totalitatea chestiunilor judecătorului și a răspunsurilor acuzatului; 2. proces-verbal ce le conține.

*interogatóriŭ n. (fr. interrogatoire, d. lat. inter-rogatorius, interogativ. V. rogatoriŭ). Totalitatea întrebărilor puse de un magistrat unuĭ acuzat și răspunsurile luĭ: a supune pe cineva unuĭ interogatoriŭ. Procesu-verbal care conține aceste întrebărĭ și răspunsurĭ: acuzatu a semnat interogatoriu luĭ. – Și -tor, pl. -oare.

interogator2, ~oare a [At: DA ms / Pl: ~i, ~oare / E: fr interrogateur] (Înv) Interogativ (1).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

interogatóriu [riu pron. rĭu] s. n., art. interogatóriul; pl. interogatórii, art. interogatóriile (-ri-i-)

interogatóriu s. n. [-riu pron. -riu], art. interogatóriul; pl. interogatórii, art. interogatóriile (sil. -ri-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INTEROGATÓRIU s. (JUR.) (înv.) tacrir.

INTEROGATORIU s. (JUR.) (înv.) tacrir.

Intrare: interogatoriu
interogatoriu substantiv neutru
  • pronunție: interogatorĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • interogatoriu
  • interogatoriul
  • interogatoriu‑
plural
  • interogatorii
  • interogatoriile
genitiv-dativ singular
  • interogatoriu
  • interogatoriului
plural
  • interogatorii
  • interogatoriilor
vocativ singular
plural
interogator
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

interogatoriu interogator

  • 1. Totalitatea întrebărilor puse de judecător unei părți implicate într-un proces și a răspunsurilor date de aceasta, care contribuie la rezolvarea cazului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: tacrir attach_file 2 exemple
    exemple
    • După interogatorii și cercetări, Șincai este pus în fiare și aruncat într-o închisoare, la Aiud, destinată pentru iobagi. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2908.
      surse: DLRLC
    • La interogatoriile care li s-au luat, Horia și Cloșca sfidau autoritățile. IST. R.P.R. 278.
      surse: DLRLC
    • 1.1. concretizat Act în care sunt consemnate aceste întrebări și răspunsuri.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: