interogatoriu sn [At: MAIORESCU, D. II, 33 / V: ~tor, (pop) ~triga~ / Pl: ~ii / E: fr interrogatoire] 1 (Jur; șîe a lua un ~) Totalitate a întrebărilor puse de un judecător unei părți implicate într-un proces, care contribuie la rezolvarea cazului. 2 (Ccr) Act în care este consemnat interogatoriul (1). 3 Totalitate a întrebărilor pe care un organ polițienesc le pune unui suspect. 4 (Fam; pex) Întrebări puse de un superior inferiorului, pentru a afla adevărul despre un fapt.