2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTEROGÁRE, interogări, s. f. Acțiunea de a interoga și rezultatul ei; întrebare, examinare, chestionare, interogație. – V. interoga.

INTEROGÁRE, interogări, s. f. Acțiunea de a interoga și rezultatul ei; întrebare, examinare, chestionare, interogație. – V. interoga.

interogare sf [At: DA ms / Pl: ~gări / E: interoga] 1 Adresare cuiva de întrebări insistente Si: chestionare, interogat1 (1), interogație (1). 2 (Jur) Adresare de întrebări unui inculpat sau unui martor Si: interogat1 (2), interogație (2). 3 Supunere la un interogatoriu (3) Si: interogat1 (3), interogație (3). 4 Examinare prin întrebări a unui elev, student, candidat etc. pentru a-i evalua nivelul cunoștințelor Si: interogat1 (4), interogație (4). 5 (Ccr) Întrebare. 6 (Ccr) Cercetare.

INTEROGÁRE, interogări, s. f. Acțiunea de a interoga; întrebare, chestionare. Interogarea candidaților.

INTEROGÁRE s.f. Acțiunea de a interoga; interogație. [< interoga].

INTEROGÁ, interoghez, vb. I. Tranz. A pune cuiva întrebări insistente; a chestiona; spec. a pune întrebări unui martor sau unui inculpat, a supune la un interogatoriu. ♦ A examina, a chestiona un elev, un student, un candidat. – Din fr. interroger, lat. interrogare.

INTEROGÁ, interoghez, vb. I. Tranz. A pune cuiva întrebări insistente; a chestiona; spec. a pune întrebări unui martor sau unui inculpat, a supune la un interogatoriu. ♦ A examina, a chestiona un elev, un student, un candidat. – Din fr. interroger, lat. interrogare.

interoga vt [At: DA / Pzi: ~ghez / E: fr interroger, lat interrogare] 1 A pune cuiva întrebări insistente Si: a chestiona. 2 (Jur) A pune întrebări unui martor sau inculpat. 3 (Spc) A supune la un interogatoriu (3). 4 A examina (prin întrebări) un elev, student, candidat etc. pentru a-i evalua nivelul cunoștințelor.

INTEROGÁ, interoghez, vb. I. Tranz. (Cu privire la acuzați, la martori) A supune unui interogatoriu; p. ext. (glumeț) a pune cuiva întrebări insistente. ♦ (Cu privire la elevi) A examina, a chestiona.

INTEROGÁ vb. I. tr. A pune întrebări; a examina (elevi). ♦ A supune (pe cineva) la interogatoriu. [P.i. 3,6 -ghează. / < lat., it. interrogare, fr. interroger].

INTEROGÁ vb. tr. 1. a pune întrebări; a examina (elevi, studenți). 2. a supune unui interogatoriu. (< fr. interroger, lat. interrogare)

A INTEROGÁ ~ghéz tranz. 1) (persoane) A determina să răspundă asupra unei probleme; a întreba; a chestiona. 2) (martori, inculpați) A supune la un interogatoriu; a chestiona. 3) (elevi sau studenți) A supune unui examen oral; a întreba; a asculta; a examina. /<fr. interroger, lat. interrogare

interogà v. Jur. a adresa cuiva una sau mai multe întrebări.

*interóg, a v. tr. (lat. intér-rogo, -rogáre, de unde vine și întreb. – Se conjugă ca ab-rog). Adresez întrebărĭ cuĭva cercetîndu-l: a interoga un inculpat. Examinez un candidat ca să văd ce știe.

*interogațiúne f. (lat. inter-rogátio, -ónis). Acțiunea de a interoga, întrebare. Ret. O figură pin care întrebĭ, ca: Dar unde trăim? – Și -áție și -áre. V. retorică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

interogáre s. f., g.-d. art. interogắrii; pl. interogắri

interogáre s. f., g.-d. art. interogării; pl. interogări

interogá (a ~) vb., ind. prez. 3 interogheáză

interogá vb., ind. prez. 1 sg. interoghéz, 3 sg. și pl. interogheáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INTEROGARE s. ascultare, chestionare, examinare, (înv.) procitanie. (~ a unui elev.)

arată toate definițiile

Intrare: interogare
interogare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • interogare
  • interogarea
plural
  • interogări
  • interogările
genitiv-dativ singular
  • interogări
  • interogării
plural
  • interogări
  • interogărilor
vocativ singular
plural
Intrare: interoga
verb (VT205)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • interoga
  • interogare
  • interogat
  • interogatu‑
  • interogând
  • interogându‑
singular plural
  • interoghea
  • interogați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • interoghez
(să)
  • interoghez
  • interogam
  • interogai
  • interogasem
a II-a (tu)
  • interoghezi
(să)
  • interoghezi
  • interogai
  • interogași
  • interogaseși
a III-a (el, ea)
  • interoghea
(să)
  • interogheze
  • interoga
  • interogă
  • interogase
plural I (noi)
  • interogăm
(să)
  • interogăm
  • interogam
  • interogarăm
  • interogaserăm
  • interogasem
a II-a (voi)
  • interogați
(să)
  • interogați
  • interogați
  • interogarăți
  • interogaserăți
  • interogaseți
a III-a (ei, ele)
  • interoghea
(să)
  • interogheze
  • interogau
  • interoga
  • interogaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

interogare

etimologie:

  • vezi interoga
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

interoga

  • 1. A pune cuiva întrebări insistente.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: chestiona
    • 1.1. prin specializare A pune întrebări unui martor sau unui inculpat, a supune la un interogatoriu.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. A examina, a chestiona un elev, un student, un candidat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: asculta chestiona examina

etimologie: