interogare sf [At: DA ms / Pl: ~gări / E: interoga] 1 Adresare cuiva de întrebări insistente Si: chestionare, interogat¹ (1), interogație (1). 2 (Jur) Adresare de întrebări unui inculpat sau unui martor Si: interogat¹ (2), interogație (2). 3 Supunere la un interogatoriu (3) Si: interogat¹ (3), interogație (3). 4 Examinare prin întrebări a unui elev, student, candidat etc. pentru a-i evalua nivelul cunoștințelor Si: interogat¹ (4), interogație (4). 5 (Ccr) Întrebare. 6 (Ccr) Cercetare.

INTEROGARE, interogări, s. f. Acțiunea de a interoga; întrebare, chestionare. Interogarea candidaților.

INTEROGARE s.f. Acțiunea de a interoga; interogație. [< interoga].

*interogațiúne f. (lat. inter-rogátio, -ónis). Acțiunea de a interoga, întrebare. Ret. O figură pin care întrebĭ, ca: Dar unde trăim? – Și -áție și -áre. V. retorică.

interogare s. f., g.-d. art. interogării; pl. interogări

interogare s. f., g.-d. art. interogării; pl. interogări

interogare s. f., g.-d. art. interogării; pl. interogări

INTEROGARE s. v. ascultare.

INTEROGARE s. ascultare, chestionare, examinare, (înv.) procitanie. (~ a unui elev.)