9 definiții pentru interogare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

interogare sf [At: DA ms / Pl: ~gări / E: interoga] 1 Adresare cuiva de întrebări insistente Si: chestionare, interogat1 (1), interogație (1). 2 (Jur) Adresare de întrebări unui inculpat sau unui martor Si: interogat1 (2), interogație (2). 3 Supunere la un interogatoriu (3) Si: interogat1 (3), interogație (3). 4 Examinare prin întrebări a unui elev, student, candidat etc. pentru a-i evalua nivelul cunoștințelor Si: interogat1 (4), interogație (4). 5 (Ccr) Întrebare. 6 (Ccr) Cercetare.

INTEROGÁRE, interogări, s. f. Acțiunea de a interoga și rezultatul ei; întrebare, examinare, chestionare, interogație. – V. interoga.

INTEROGÁRE, interogări, s. f. Acțiunea de a interoga și rezultatul ei; întrebare, examinare, chestionare, interogație. – V. interoga.

INTEROGÁRE, interogări, s. f. Acțiunea de a interoga; întrebare, chestionare. Interogarea candidaților.

INTEROGÁRE s.f. Acțiunea de a interoga; interogație. [< interoga].

*interogațiúne f. (lat. inter-rogátio, -ónis). Acțiunea de a interoga, întrebare. Ret. O figură pin care întrebĭ, ca: Dar unde trăim? – Și -áție și -áre. V. retorică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

interogáre s. f., g.-d. art. interogắrii; pl. interogắri

interogáre s. f., g.-d. art. interogării; pl. interogări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INTEROGÁRE s. v. ascultare.

INTEROGARE s. ascultare, chestionare, examinare, (înv.) procitanie. (~ a unui elev.)

Intrare: interogare
interogare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • interogare
  • interogarea
plural
  • interogări
  • interogările
genitiv-dativ singular
  • interogări
  • interogării
plural
  • interogări
  • interogărilor
vocativ singular
plural

interogare

etimologie:

  • vezi interoga
    surse: DEX '09 DEX '98 DN