15 definiții pentru intermitent intermitint


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTERMITÉNT, -Ă, intermitenți, -te, adj. Care încetează și reîncepe la anumite intervale, care acționează cu întreruperi; discontinuu. ♦ (Adverbial) Din când în când, la anumite intervale. – Din fr. intermittent, lat. intermittens, -ntis.

INTERMITÉNT, -Ă, intermitenți, -te, adj. Care încetează și reîncepe la anumite intervale, care acționează cu întreruperi; discontinuu. ♦ (Adverbial) Din când în când, la anumite intervale. – Din fr. intermittent, lat. intermittens, -ntis.

intermitent, ~ă [At: MAIORESCU, L. 75 / V: (înv) ~tint / Pl: ~nți, ~e / E: fr intermitent] 1 a Care încetează și reîncepe la anumite intervale Cf periodic. 2 a Care acționează cu întreruperi Si: discontinuu. 3 a (Îs) Puls ~ Puls ale cărui bătăi încetează la intervale egale. 4 av Din când în când.

INTERMITÉNT, -Ă, intermitenți, -te, adj. Care încetează sau se întrerupe pentru un timp, apoi își reia mersul, mișcarea sau desfășurarea; care acționează cu întreruperi. În alt compartiment, tot cu baie... doi urși polari fac o hidroterapie intermitentă și apoi ore întregi... fac ocolul bazinului. ANGHEL, PR. 114. ♦ (Adverbial) Din cînd în cînd. Era însă în ochii aceia ceva deosebit, o bucurie care scînteia spre străin, intermitent. SADOVEANU, Z. C. 140. Pe undeva, pe aproape, Pe unde noaptea se aud intermitent Loviri de sape. CAMIL PETRESCU, V. 67.

INTERMITÉNT, -Ă adj. Care încetează și reîncepe la anumite intervale; cu întreruperi. ♦ adv. Din când în când. [Cf. fr. intermittent, it. intermittente].

INTERMITÉNT, -Ă adj. care încetează și reîncepe la anumite intervale; cu întreruperi, discontinuu. ◊ (adv.) din când în când. (< fr. intermittent, lat. intermittens)

intermitént, -ă s. m. f. Persoană care nu lucrează regulat într-un anumit serviciu ◊ „[...] Greva «intermitenților spectacolului» care sunt artiști dar și tehnicieni [...]” R.l. 23 X 92 p. 4 (din fr. intermittent; DEXadj.)

intermitent a. care încetează și reîncepe la intervale: friguri intermitente.

*intermitént, -ă adj. (lat. inter-mittens, -éntis, part. d. inter-mittere, a întrerupe). Care dispare și ĭar se arată: izvor intermitent, frigurĭ intermitente (palustre). Puls intermitent, care bate iregular. Adv. Se arată intermitent.

intermitint, ~ă a vz intermitent

INTERMITÉN/T ~tă (~ți, ~te) și adverbial Care încetează și reîncepe la anumite intervale; cu întreruperi; discontinuu. /<fr. intermittent, lat. intermittens, ~ntis


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

intermitént adj. m., pl. intermiténți; f. intermiténtă, pl. intermiténte

intermitént adj. m., pl. intermiténți, f. sg. intermiténtă, pl. intermiténte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INTERMITÉNT adj. 1. discontinuu. (Proces, fenomen ~.) 2. întrerupt, întretăiat, (fig.) rupt. (Plâns.~; respirație ~.) 3. v. ritmic.

INTERMITENT adj. 1. discontinuu. (Proces, fenomen ~.) 2. întrerupt, întretăiat, (fig.) rupt. (Plîns ~; respirație ~.) 3. ritmic, sacadat, (fig.) rupt. (Ton ~; mișcări ~.)

Intermitent ≠ încontinuu, neîntrerupt

Intrare: intermitent
intermitent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intermitent
  • intermitentul
  • intermitentu‑
  • intermitentă
  • intermitenta
plural
  • intermitenți
  • intermitenții
  • intermitente
  • intermitentele
genitiv-dativ singular
  • intermitent
  • intermitentului
  • intermitente
  • intermitentei
plural
  • intermitenți
  • intermitenților
  • intermitente
  • intermitentelor
vocativ singular
plural
intermitint
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

intermitent intermitint

  • 1. Care încetează și reîncepe la anumite intervale, care acționează cu întreruperi.
    exemple
    • În alt compartiment, tot cu baie... doi urși polari fac o hidroterapie intermitentă și apoi ore întregi... fac ocolul bazinului. ANGHEL, PR. 114.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (și) adverbial Din când în când, la anumite intervale.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
      exemple
      • Era însă în ochii aceia ceva deosebit, o bucurie care scînteia spre străin, intermitent. SADOVEANU, Z. C. 140.
        surse: DLRLC
      • Pe undeva, pe aproape, Pe unde noaptea se aud intermitent Loviri de sape. CAMIL PETRESCU, V. 67.
        surse: DLRLC

etimologie: