2 intrări

19 definiții

intermediar, ~ă [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 48 / V: (înv) ~ezi~ / P: ~di-ar / Pl: ~i, ~e / E: fr intermédiaire, it intermediare] 1 a Care se află cuprins între elementele extreme ale unei mulțimi. 2 a Care este relativ la mijloc. 3 a Care face trecerea de la o stare la alta. 4 a Mijlociu. 5-6 smf Persoană care, în schimbul unui avantaj bănesc, (face legătura între vânzător și cumpărător sau) încheie o tranzacție între două părți, cu împuternicirea acestora Si: mijlocitor, (înv) transmițător. 7 smf Persoană care înlesnește încheierea unor afaceri Si: mijlocitor, misit, samsar.

INTERMEDIÁR, -Ă, intermediari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se află cuprins între elementele extreme ale unei mulțimi, care este (relativ) la mijloc; care face trecerea de la ceva la altceva. 2. S. m. și f. Persoană fizică sau juridică având atribuția de a asigura o mijlocire între părțile unei tranzacții. 3. Persoană care mijlocește o înțelegere între două părți adverse; mijlocitor. [Pr.: -di-ar] – Din fr. intermédiaire, it. intermediario.

INTERMEDIÁR, -Ă, intermediari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se află cuprins între elementele extreme ale unei mulțimi, care este (relativ) la mijloc; care face trecerea de la ceva la altceva. 2. S. m. și f. Persoană care, de obicei în schimbul unui avantaj bănesc, face legătura între vânzător și cumpărător sau încheie o tranzacție între două părți, cu împuternicirea acestora; persoană care mijlocește încheierea unei operații (economice); mijlocitor. V. mediator. [Pr.: -di-ar] – Din fr. intermédiaire, it. intermediario.

INTERMEDIÁR2, -Ă, intermediari, -e, adj. Care se află la mijloc, care ocupă poziția de mijloc între lucruri, acțiuni sau fenomene; care face trecerea de la ceva la altceva. Rezerviștii... soseau de pe la stațiile intermediare. D. ZAMFIRESCU, R. 78. – Pronunțat: -di-ar.

INTERMEDIÁR1, intermediari, s. m. (În sistemul comercial capitalist) Persoană care, în schimbul unui avantaj bănesc, face legătura între vînzător și cumpărător sau care încheie o tranzacție între două părți, cu împuternicirea acestora; mijlocitor. Prin intermediar, avea de gînd să mai vîndă și altele. GALACTION, O. I 145. – Pronunțat: -di-ar.

intermediár (-di-ar) adj. m., s. m., pl. intermediári; f. intermediáră, pl. intermediáre

INTERMEDIÁR adj., s. 1. adj. v. tranzitoriu. 2. s. v. mediator. 3. s. v. misit. 4. s. (englezism) dealer. (~ al unei firme străine.)

INTERMEDIÁR, -Ă adj. De la mijloc; de trecere. // s.m. Mijlocitor (în afaceri etc.). [Pron. -di-ar. / cf. fr. intermédiaire, it. intermediario < lat. inter – între, medium – mijloc].

INTERMEDIÁR, -Ă I. adj. de la mijloc; tranzitoriu. II. s. m. f. mijlocitor (în afaceri etc.); intermediator. (< fr. intermédiaire, it. intermediario)

INTERMEDIÁR1 ~ă (~i, ~e) 1) Care se află la mijloc; de la mijloc. 2) Care realizează legătura dintre două elemente. [Sil. -di-ar] /<fr. intermediaire

INTERMEDIÁR2 ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Persoană care mijlocește o înțelegere între două părți; mijlocitor; mediator. 2) Persoană care mijlocește afaceri comerciale; samsar; comisionar. [Sil. -di-ar] /<fr. intermédiaire

intermediar a. 1. care s’află între două: spațiu intermediar; 2. care se interpune, mijlocitor: persoană intermediară.

*intermediár, -ă adj. (fr. intermédiaire, d. lat. intermedius, interpus). Care e între doĭ, între doŭă: corp intermediar. Care se interpune, mijlocitor: persoană intermediară. Subst. Un intermediar. Adv. În mod intermediar.

intermeziar, ~ă smf, a vz intermediar

întremediar, ~ă a vz intermediar


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

intermediár adj. m., s. m. (sil. -di-ar), pl. intermediári, f. sg. intermediáră, pl. intermediáre

INTERMEDIAR adj., s. 1. adj. tranzitoriu. (O situație ~.) 2. s. mediator, mijlocitor, (rar) interpus, (înv.) mijloc, solitor. (~ între două părți aflate în conflict.) 3. s. mijlocitor, misit, samsar, (reg.) mecler, (înv.) sensal. (~ într-o tranzacție comercială.)

intermediar, chimism ~, (engl.= intermediat), despre caracterul unei roci sau al unei topituri naturale cu conținut de SiO2 între 52 și 66%. Astfel de produse se caracterizează prin asocierea amfibolilor cu feldspații (de regulă, plagioclazi) și prin culoarea lor cenușie (diorite, andezite). Termenul este depreciat din cauza confuziilor pe care le poate genera. Sin. neutru.

INTERMEDIA s. mijlocitoare, (înv. și reg.) telăliță, teleleică. (~ într-o tranzacție.)

Intrare: intermediar (adj.)
intermediar1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -di-ar
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intermediar
  • intermediarul
  • intermediaru‑
  • intermedia
  • intermediara
plural
  • intermediari
  • intermediarii
  • intermediare
  • intermediarele
genitiv-dativ singular
  • intermediar
  • intermediarului
  • intermediare
  • intermediarei
plural
  • intermediari
  • intermediarilor
  • intermediare
  • intermediarelor
vocativ singular
plural
intermeziar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: intermediar (s.m.)
  • silabație: -di-ar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intermediar
  • intermediarul
  • intermediaru‑
plural
  • intermediari
  • intermediarii
genitiv-dativ singular
  • intermediar
  • intermediarului
plural
  • intermediari
  • intermediarilor
vocativ singular
  • intermediarule
  • intermediare
plural
  • intermediarilor
intermeziar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

intermediar (adj.) intermeziar

  • 1. Care se află cuprins între elementele extreme ale unei mulțimi, care este (relativ) la mijloc; care face trecerea de la ceva la altceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: tranzitoriu un exemplu
    exemple
    • Rezerviștii... soseau de pe la stațiile intermediare. D. ZAMFIRESCU, R. 78.
      surse: DLRLC

etimologie:

intermediar, -ă (persoană) intermediar intermediară intermeziar

  • 1. Persoană fizică sau juridică având atribuția de a asigura o mijlocire între părțile unei tranzacții.
    surse: DEX '09
  • 2. Persoană care mijlocește o înțelegere între două părți adverse.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: intermediator mijlocitor un exemplu
    exemple
    • Prin intermediar, avea de gînd să mai vîndă și altele. GALACTION, O. I 145.
      surse: DLRLC

etimologie: