INTERDEPENDENȚĂ, interdependențe, s. f. Legătură și condiționare reciprocă între obiecte, fenomene, procese etc. ♦ Categorie a dialecticii care desemnează totalitatea formelor de legătură dintre obiectele și fenomenele naturii, ale societății și ale gândirii. – Din fr. interdépendance.

interdependent, ~ă a [At: CONTEMP. 1949, nr. 120, 3/3 / Pl: ~nți, ~e / E: fr interdépendant] Care se află strâns legat și condiționat de un lucru, proces, fenomen cu care se află în raport de dependență reciprocă Si: intercondiționat² .

interdependență sf [At: CONTEMP. 1948, nr. 112, 9/6 / Pl: ~țe / E: fr interdépendance] 1-2 (Legătură și) condiționare reciprocă între lucruri, procese, fenomene etc Si: intercondiționare (1-2). 3 Categorie a dialecticii care desemnează totalitatea formelor de legătură dintre obiectele și fenomenele naturii, ale gândirii sau ale societății.

INTERDEPENDENȚĂ s. f. Legătură și condiționare reciprocă între lucruri, fenomene, procese etc. ♦ Categorie a dialecticii care desemnează totalitatea formelor de legătură dintre obiectele și fenomenele naturii, ale societății și ale gândirii. – Din fr. interdépendance.

INTERDEPENDENT, -Ă, interdependenți, -te, adj. Care e (strîns) legat și condiționat de alt lucru sau de alt fenomen, cu care se află în dependență reciprocă. Metoda dialectică privește natura ca un tot, ca un sistem de obiecte și fenomene legate între ele și interdependente, în stare de permanentă mișcare și schimbare. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 120, 3/3.

INTERDEPENDENȚĂ s. f. Dependență reciprocă între acțiuni, fenomene etc. Între cele două forme ale mișcării există o interdependență dialectică. Evoluția pregătește revoluția, iar revoluția desăvîrșește evoluția. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 360, 2/6.

INTERDEPENDENT, -Ă adj. (Despre fenomene) În stare de dependență reciprocă. [Cf. fr. interdépendant].

INTERDEPENDENȚĂ s.f. Legătură și condiționare reciprocă între fenomene, acțiuni etc. [Cf. fr. interdépendance].

INTERDEPENDENT, -Ă adj. în stare de dependență reciprocă. (< fr. interdépendant)

INTERDEPENDENȚĂ s. f. legătură și condiționare reciprocă între sisteme, fenomene, procese etc.; intercondiționare. (< fr. interdépendance)

INTERDEPENDENT ~tă (~ți, ~te) Care depinde unul de altul; în stare de dependență reciprocă. /<fr. interdépendant

INTERDEPENDENȚĂ f. Dependență reciprocă (dintre diferite fenomene sau obiecte); corelație; corespondență. [G.-D. interdependenței] /<fr. interdépendance

interdependent adj. m., pl. interdependenți; f. interdependentă, pl. interdependente

interdependență s. f., g.-d. art. interdependenței; pl. interdependențe

interdependent adj. m., pl. interdependenți; f. interdependentă, pl. interdependente

interdependență s. f., g.-d. art. interdependenței, pl. interdependențe

interdependent adj. m. dependent

interdependență s. f., g.-d. art. interdependenței

INTERDEPENDENȚĂ s. f. (cf. fr. interdépendance): v. intercondiționare.

INTERDEPENDENȚĂ s. (FILOZ.) legătură universală.

INTERDEPENDENȚĂ s. (FILOZ.) legătură universală.