interdependență sf [At: CONTEMP. 1948, nr. 112, 9/6 / Pl: ~țe / E: fr interdépendance] 1-2 (Legătură și) condiționare reciprocă între lucruri, procese, fenomene etc Si: intercondiționare (1-2). 3 Categorie a dialecticii care desemnează totalitatea formelor de legătură dintre obiectele și fenomenele naturii, ale gândirii sau ale societății.