15 definiții pentru „intelectual”   declinări

INTELECTUÁL, -Ă, intelectuali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține intelectului, care se referă la activitatea minții, la intelect. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care, prin preocupări sau profesie, folosește creator intelectul; persoană a cărei principală sursă de existență o formează munca intelectuală. [Pr.: -tu-al] – Din fr. intellectuel, lat. intellectualis.

INTELECTUÁL, -Ă, intelectuali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține intelectului, care se referă la activitatea minții, la intelect. 2. S. m. și f. Persoană care posedă o pregătire de specialitate temeinică și lucrează în domeniul artei, al științei, tehnicii etc.; persoană care aparține intelectualității. [Pr.: -tu-al] – Din fr. intellectuel, lat. intellectualis.

INTELECTUÁL1, -Ă, intelectuali, -e, adj. Care se referă la activitatea minții, privitor la intelect.

INTELECTUÁL2, -Ă, intelectuali, -e, s. m. și f. Persoană care posedă o pregătire culturală temeinică și lucrează în domeniul artei, științei, tehnicii etc. V. cărturar. Intelectualii legați de popor au adus și aduc o contribuție de preț la dezvoltarea economiei naționale și a culturii, la întărirea regimului democrat-popular. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 8, 33. Ca orice intelectual adevărat, Caragiale iubește simplicitatea, naturalul, – natura. IBRĂILEANU, S. 56.

intelectuál (-tu-al) adj. m., s. m., pl. intelectuáli; f. intelectuálă, pl. intelectuále

intelectuál adj. m., s. m. (sil. -tu-al), pl. intelectuáli; f. sg. intelectuálă, pl. intelectuále

INTELECTUÁL adj. 1. cerebral, mintal, rațional, spiritual. (Activitate ~.) 2. spiritual. (Cultura ~.)

INTELECTUÁL, -Ă adj. Referitor la activitatea de gândire, la intelect. // s.m. și f. Cel care are ca specialitate, pe baza unei pregătiri corespunzătoare, munca intelectuală și lucrează în domeniul științei, al artei, al economiei, tehnicii, învățământului etc. [Pron. -tu-al. / cf. fr. intellectuel].

INTELECTUÁL, -Ă I. adj. referitor la intelect. II. s. m. f. cel care are ca specialitate, pe baza unei pregătiri corespunzătoare, munca intelectuală. (< fr. intellectuel, lat. intellectualis)

INTELECTUÁL2 ~i m. Persoană care se ocupă cu munca intelectuală; om cu pregătire specială care lucrează în domeniul științei, artei, învățământului etc. [Sil. -tu-al] /<lat. intellectualis, fr. intellectuel

INTELECTUÁL1 ~ă (~i, ~e) Care ține de intelect; propriu intelectului. [Sil. -tu-al] /<lat. intellectualis, fr. intellectuel

intelectual a. 1. relativ la intelect: adevăr intelectual; 2. spiritual, în opozițiune cu material: sufletul e o substanță intelectuală.

*intelectuál, -ă adj. (lat. intellectualis). Relativ la intelect: adevăr intelectual. Spiritual: sufletu e o funcțiune intelectuală. Simțurile intelectuale, văzu și auzu (că pin [!] ele înțelegĭ maĭ bine lumea exterioară). Subst. Persoană care are un gust predominant p. lucrurile spirituluĭ, om de carte. Adv. În mod intelectual.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

INTELECTUÁL adj. 1. cerebral, mintal, rațional, spiritual. (Activitate ~.) 2. spiritual. (Cultura ~.)

ORGANIZAȚIA MONDIALĂ PENTRU PROTECȚIA PROPRIETĂȚII INTELECTUALE (O.M.P.I.; în engl.: World Intellectual Property Organization – W.I.P.O.), agenție specializată guvernamentală în cadrul sistemului O.N.U., cu sediul la Geneva (Elveția), creată în 1967 (își începe activitatea în 1970), în scopul facilitării cooperării statelor pentru punerea în aplicare a acordurilor internaționale în vigoare privind proprietatea intelectuală. Practic, reunește Uniunea internațională pentru Protecția Proprietății Industriale (creată în 1883 prin Convenția de la Paris) și Uniunea Internațională pentru Protecția Operelor Literare și Artistice (creată în 1886 prin Convenția de la Berna). O.M.P.I. are 177 țări membre (2002), printre care și România (din 1968).