INTELECTUAL, -Ă, intelectuali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține intelectului, care se referă la activitatea minții, la intelect. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care, prin preocupări sau profesie, folosește creator intelectul; persoană a cărei principală sursă de existență o formează munca intelectuală. [Pr.: -tu-al] – Din fr. intellectuel, lat. intellectualis.

intelectual, ~ă [At: GHEREA, ST. CR. III, 384 / Pl: ~i, ~e / E: fr intellectual, lat intellectualis] 1-4 a Care aparține intelectului (1-4) Si: intelectiv (2-5). 5-8 a Care se referă la intelect (1-4) Si: intelectiv (6-9). 9 smf Persoană care posedă o pregătire de specialitate temeinică și lucrează în domeniul artei, al științei, tehnicii etc. 10 smf Persoană care aparține intelectualității (1).

INTELECTUAL, -Ă, intelectuali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține intelectului, care se referă la activitatea minții, la intelect. 2. S. m. și f. Persoană care posedă o pregătire de specialitate temeinică și lucrează în domeniul artei, al științei, tehnicii etc.; persoană care aparține intelectualității. [Pr.: -tu-al] – Din fr. intellectuel, lat. intellectualis.

INTELECTUAL¹, -Ă, intelectuali, -e, adj. Care se referă la activitatea minții, privitor la intelect.

INTELECTUAL, -Ă adj. Referitor la activitatea de gîndire, la intelect. // s.m. și f. Cel care are ca specialitate, pe baza unei pregătiri corespunzătoare, munca intelectuală și lucrează în domeniul științei, al artei, al economiei, tehnicii, învățămîntului etc. [Pron. -tu-al. / cf. fr. intellectuel].

INTELECTUAL, -Ă I. adj. referitor la intelect. II. s. m. f. cel care are ca specialitate, pe baza unei pregătiri corespunzătoare, munca intelectuală. (< fr. intellectuel, lat. intellectualis)

INTELECTUAL¹ ~ă (~i, ~e) Care ține de intelect; propriu intelectului. [Sil. -tu-al] /<lat. intellectualis, fr. intellectuel

intelectual a. 1. relativ la intelect: adevăr intelectual; 2. spiritual, în opozițiune cu material: sufletul e o substanță intelectuală.

*intelectuál, -ă adj. (lat. intellectualis). Relativ la intelect: adevăr intelectual. Spiritual: sufletu e o funcțiune intelectuală. Simțurile intelectuale, văzu și auzu (că pin ele înțelegĭ maĭ bine lumea exterioară). Subst. Persoană care are un gust predominant p. lucrurile spirituluĭ, om de carte. Adv. În mod intelectual.

!intelectual (desp. -tu-al) adj. m., s. m., pl. intelectuali; adj. f., s. f. intelectuală, pl. intelectuale

intelectual (-tu-al) adj. m., s. m., pl. intelectuali; f. intelectuală, pl. intelectuale

intelectual adj. m., s. m. (sil. -tu-al), pl. intelectuali; f. sg. intelectuală, pl. intelectuale

INTELECTUAL adj. 1. cerebral, mintal, rațional, spiritual. (Activitate ~.) 2. spiritual. (Cultura ~.)

INTELECTUAL adj. 1. cerebral, mintal, rațional, spiritual. (Activitate ~.) 2. spiritual. (Cultura ~.)

ORGANIZAȚIA MONDIALĂ PENTRU PROTECȚIA PROPRIETĂȚII INTELECTUALE (O.M.P.I.; în engl.: World Intellectual Property Organization – W.I.P.O.), agenție specializată guvernamentală în cadrul sistemului O.N.U., cu sediul la Geneva (Elveția), creată în 1967 (își începe activitatea în 1970), în scopul facilitării cooperării statelor pentru punerea în aplicare a acordurilor internaționale în vigoare privind proprietatea intelectuală. Practic, reunește Uniunea internațională pentru Protecția Proprietății Industriale (creată în 1883 prin Convenția de la Paris) și Uniunea Internațională pentru Protecția Operelor Literare și Artistice (creată în 1886 prin Convenția de la Berna). O.M.P.I. are 177 țări membre (2002), printre care și România (din 1968).