10 definiții pentru intelectual (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTELECTUÁL, -Ă, intelectuali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține intelectului, care se referă la activitatea minții, la intelect. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care, prin preocupări sau profesie, folosește creator intelectul; persoană a cărei principală sursă de existență o formează munca intelectuală. [Pr.: -tu-al] – Din fr. intellectuel, lat. intellectualis.

intelectual, ~ă [At: GHEREA, ST. CR. III, 384 / Pl: ~i, ~e / E: fr intellectual, lat intellectualis] 1-4 a Care aparține intelectului (1-4) Si: intelectiv (2-5). 5-8 a Care se referă la intelect (1-4) Si: intelectiv (6-9). 9 smf Persoană care posedă o pregătire de specialitate temeinică și lucrează în domeniul artei, al științei, tehnicii etc. 10 smf Persoană care aparține intelectualității (1).

INTELECTUÁL, -Ă, intelectuali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține intelectului, care se referă la activitatea minții, la intelect. 2. S. m. și f. Persoană care posedă o pregătire de specialitate temeinică și lucrează în domeniul artei, al științei, tehnicii etc.; persoană care aparține intelectualității. [Pr.: -tu-al] – Din fr. intellectuel, lat. intellectualis.

INTELECTUÁL2, -Ă, intelectuali, -e, s. m. și f. Persoană care posedă o pregătire culturală temeinică și lucrează în domeniul artei, științei, tehnicii etc. V. cărturar. Intelectualii legați de popor au adus și aduc o contribuție de preț la dezvoltarea economiei naționale și a culturii, la întărirea regimului democrat-popular. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 8, 33. Ca orice intelectual adevărat, Caragiale iubește simplicitatea, naturalul, – natura. IBRĂILEANU, S. 56.

INTELECTUÁL, -Ă adj. Referitor la activitatea de gândire, la intelect. // s.m. și f. Cel care are ca specialitate, pe baza unei pregătiri corespunzătoare, munca intelectuală și lucrează în domeniul științei, al artei, al economiei, tehnicii, învățământului etc. [Pron. -tu-al. / cf. fr. intellectuel].

INTELECTUÁL, -Ă I. adj. referitor la intelect. II. s. m. f. cel care are ca specialitate, pe baza unei pregătiri corespunzătoare, munca intelectuală. (< fr. intellectuel, lat. intellectualis)

INTELECTUÁL2 ~i m. Persoană care se ocupă cu munca intelectuală; om cu pregătire specială care lucrează în domeniul științei, artei, învățământului etc. [Sil. -tu-al] /<lat. intellectualis, fr. intellectuel

*intelectuál, -ă adj. (lat. intellectualis). Relativ la intelect: adevăr intelectual. Spiritual: sufletu e o funcțiune intelectuală. Simțurile intelectuale, văzu și auzu (că pin ele înțelegĭ maĭ bine lumea exterioară). Subst. Persoană care are un gust predominant p. lucrurile spirituluĭ, om de carte. Adv. În mod intelectual.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

intelectuál (-tu-al) adj. m., s. m., pl. intelectuáli; f. intelectuálă, pl. intelectuále

intelectuál adj. m., s. m. (sil. -tu-al), pl. intelectuáli; f. sg. intelectuálă, pl. intelectuále

Intrare: intelectual (s.m.)
  • silabație: -tu-al info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intelectual
  • intelectualul
  • intelectualu‑
plural
  • intelectuali
  • intelectualii
genitiv-dativ singular
  • intelectual
  • intelectualului
plural
  • intelectuali
  • intelectualilor
vocativ singular
  • intelectualule
  • intelectuale
plural
  • intelectualilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

intelectual, -ă (persoană) intelectuală

  • 1. Persoană care, prin preocupări sau profesie, folosește creator intelectul; persoană a cărei principală sursă de existență o formează munca intelectuală.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Intelectualii legați de popor au adus și aduc o contribuție de preț la dezvoltarea economiei naționale și a culturii, la întărirea regimului democrat-popular. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 8, 33.
      surse: DLRLC
    • Ca orice intelectual adevărat, Caragiale iubește simplicitatea, naturalul, – natura. IBRĂILEANU, S. 56.
      surse: DLRLC

etimologie: