3 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTEGRATÓR, -OÁRE, integratori, -oare, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Aparat) care efectuează calculul numeric al integralelor unei ecuații diferențiale. 2. S. n. Circuit electric caracterizat printr-o constantă de timp ce determină viteza cu care acest circuit răspunde la semnalele aplicate. – Din fr. intégrateur.

INTEGRATÓR, -OÁRE, integratori, -oare, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Aparat) care efectuează calculul numeric al integralelor unei ecuații diferențiale. 2. S. n. Circuit electric caracterizat printr-o constantă de timp ce determină viteza cu care acest circuit răspunde la semnalele aplicate. – Din fr. intégrateur.

integrator, ~oare [At: DA ms / Pl: ~i, ~oare / E: fr intégrateur] 1-2 sn, a (Aparat) care efectuează calculul numeric al integralelor unei ecuații diferențiale. 3 sn Circuit electric caracterizat printr-o constantă de timp ce determină viteza cu care acest circuit răspunde la semnalele aplicate.

INTEGRATÓR, integratoare, s. n. Aparat pentru calculul numeric al integralelor.

INTEGRATÓR s.n. Aparat pentru calculul numeric al integralelor. // s.m. și f. Persoană care lucrează la acest aparat. [Cf. fr. intégrateur].

INTEGRATÓR, -OÁRE I. adj. care integrează, armonizează diverse elemente într-un ansamblu unitar. II. s. n. mașină de calcul pentru rezolvarea integralelor, a ecuațiilor diferențiale etc. III. s. m. f. cel care lucrează la această mașină. (< fr. intégrateur)

INTEGRATÓR ~oáre n. Dispozitiv pentru efectuarea calculului numeric integral al unei ecuații diferențiale. /<fr. intégrateur


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

integratór (-te-gra-) s. n., pl. integratoáre

integratór s. n. (sil. -gra-), pl. integratoáre

Intrare: integrator (adj.)
integrator1 (adj.) adjectiv
  • silabație: in-te-gra-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • integrator
  • integratorul
  • integratoru‑
  • integratoare
  • integratoarea
plural
  • integratori
  • integratorii
  • integratoare
  • integratoarele
genitiv-dativ singular
  • integrator
  • integratorului
  • integratoare
  • integratoarei
plural
  • integratori
  • integratorilor
  • integratoare
  • integratoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: integrator (s.m.)
  • silabație: in-te-gra-tor info
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • integrator
  • integratorul
  • integratoru‑
plural
  • integratori
  • integratorii
genitiv-dativ singular
  • integrator
  • integratorului
plural
  • integratori
  • integratorilor
vocativ singular
  • integratorule
plural
  • integratorilor
Intrare: integrator (s.n.)
integrator2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: in-te-gra-tor info
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • integrator
  • integratorul
  • integratoru‑
plural
  • integratoare
  • integratoarele
genitiv-dativ singular
  • integrator
  • integratorului
plural
  • integratoare
  • integratoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

integrator (adj.)

  • 1. Care efectuează calculul numeric al integralelor unei ecuații diferențiale.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. Care integrează, armonizează diverse elemente într-un ansamblu unitar.
    surse: MDN '00

etimologie:

integrator, -oare (persoană) integratoare

etimologie:

integrator (s.n.)

  • 1. Aparat care efectuează calculul numeric al integralelor unei ecuații diferențiale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Circuit electric caracterizat printr-o constantă de timp ce determină viteza cu care acest circuit răspunde la semnalele aplicate.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: