INTEGRATOR, -OARE, integratori, -oare, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Aparat) care efectuează calculul numeric al integralelor unei ecuații diferențiale. 2. S. n. Circuit electric caracterizat printr-o constantă de timp ce determină viteza cu care acest circuit răspunde la semnalele aplicate. – Din fr. intégrateur.