INTEGRATOR, -OARE, integratori, -oare, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Aparat) care efectuează calculul numeric al integralelor unei ecuații diferențiale. 2. S. n. Circuit electric caracterizat printr-o constantă de timp ce determină viteza cu care acest circuit răspunde la semnalele aplicate. – Din fr. intégrateur.

integrator, ~oare [At: DA ms / Pl: ~i, ~oare / E: fr intégrateur] 1-2 sn, a (Aparat) care efectuează calculul numeric al integralelor unei ecuații diferențiale. 3 sn Circuit electric caracterizat printr-o constantă de timp ce determină viteza cu care acest circuit răspunde la semnalele aplicate.

INTEGRATOR, -OARE, integratori, -oare, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Aparat) care efectuează calculul numeric al integralelor unei ecuații diferențiale. 2. S. n. Circuit electric caracterizat printr-o constantă de timp ce determină viteza cu care acest circuit răspunde la semnalele aplicate. – Din fr. intégrateur.

INTEGRATOR, integratoare, s. n. Aparat pentru calculul numeric al integralelor.

INTEGRATOR s.n. Aparat pentru calculul numeric al integralelor. // s.m. și f. Persoană care lucrează la acest aparat. [Cf. fr. intégrateur].

INTEGRATOR, -OARE I. adj. care integrează, armonizează diverse elemente într-un ansamblu unitar. II. s. n. mașină de calcul pentru rezolvarea integralelor, a ecuațiilor diferențiale etc. III. s. m. f. cel care lucrează la această mașină. (< fr. intégrateur)

INTEGRATOR ~oare n. Dispozitiv pentru efectuarea calculului numeric integral al unei ecuații diferențiale. /<fr. intégrateur

integrator² (desp. -te-gra-) s. n., pl. integratoare

integrator (-te-gra-) s. n., pl. integratoare

integrator s. n. (sil. -gra-), pl. integratoare