2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INSTRUÍT, -Ă, instruiți, -te, adj. 1. Învățat2, cult2, cultivat. 2. (Mil.) Care și-a însușit cunoștințe de teorie și practică militară. – V. instrui. Cf. fr. instruit.

instruit, ~ă a [At: ODOBESCU, S. II, 262 / Pl: ~iți, ~e / E: instrui] 1 (D. oameni) Care este bine pregătit într-un domeniu. 2 (D. oameni) Care posedă cunoștințe de cultură generală. 3 (D. ostași) Care și-a însușit cunoștințele de teorie și practică militară. 4 (Jur) Anchetat2.

INSTRUÍT, -Ă, instruiți, -te, adj. 1. Învățat2, cult2, cultivat. 2. (Despre ostași) Care și-a însușit cunoștințe de teorie și practică militară. – V. instrui. Cf. fr. instruit.

INSTRUÍT, -Ă, instruiți, -te, adj. 1. Care are multe cunoștințe, învățat, cultivat, cult. Formarea unor oameni dezvoltați multilateral, cu o înaltă conștiință, culți și instruiți, militanți activi ai dezvoltării sociale, constituie una din cele trei condiții preliminare principale pentru înfăptuirea societății comuniste. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 3. Noțiunile «deal» și «munte» se confundă ușor, lucru firesc chiar pentru psihologia mai complicată a oamenilor instruiți. IORDAN, N. L. 10. Instruitul și activul nostru coleg... Esarcu. ODOBESCU, S. II 262. 2. (Despre soldați) Care și-a însușit cunoștințele de teorie și practică militară.

INSTRUÍT adj. 1. Învățat, cult. 2. (Mil.; despre ostași) Care și-a însușit cunoștințele de teorie și practică militară. [Pron. -tru-it. / cf. fr. instruit].

INSTRUÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A INSTRUI și A SE INSTRUI. 2) Care denotă o instruire solidă; cu multă știință de carte; învățat. /v. a (se) instrui

instruit a. care a studiat, care are instrucțiune.

*instruít, -ă adj. Care are instrucțiune, învățat.

INSTRUÍ, instruiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) pregăti într-un domeniu; a învăța, a se cultiva. 2. Tranz. A pregăti ostașii pentru însușirea teoriei și practicii militare. 3. Tranz. (Jur.) A cerceta, a ancheta, a analiza (culegând probe, mărturii). – Din fr. instruire, lat. instruere.

instrui [At: ODOBESCU, S. III, 11 / V: (înv) ~ua, (reg) inștrua / Pzi: ~iesc / E: fr instruire] 1-2 vtr A (se) pregăti într-un domeniu Si: a învăța. 3 vr A-și dezvolta cultura generală. 4 vt A pregăti ostașii în vederea însușirii teoriei și practicii militare. 5 vt (Jur) A ancheta, culegând probe, mărturii etc.

INSTRUÍ, instruiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) pregăti într-un domeniu; a învăța, a se cultiva. 2. Tranz. A pregăti ostașii în vederea însușirii teoriei și practicii militare. 3. Tranz. (Jur.) A cerceta, a ancheta, a analiza (culegând probe, mărturii). – Din fr. instruire, lat. instruere.

INSTRUÍ, instruiesc, vb. IV. Tranz. 1. A învăța (pe cineva), a da (cuiva) învățătură; a transmite (cuiva) cunoștințe, a pregăti (pe cineva) într-un domeniu oarecare. V. iniția, lumina. Fiecare scriitor are în grija lui patru-cinci tineri scriitori, fiecare îi instruiește și răspunde de ei. SAHIA, U.R.S.S. 195. ♦ Refl. A căpăta cunoștințe, a învăța. El pierde cea mai bună ocaziune de a se instrui. ODOBESCU, S. III 11. 2. (Cu privire la soldați) A pregăti în vederea însușirii teoriei și practicii militare. 3. (Cu privire la afaceri judiciare, penale sau la persoanele implicate) A cerceta, a ancheta, confruntînd, culegînd probe, examinînd.

INSTRUÍ vb. IV. tr. 1. A învăța, a furniza cunoștințe (cuiva) într-un anumit domeniu. ♦ refl. A-și îmbogăți cunoștințele, a învăța. 2. A face instrucția unui proces. [Pron. -stru-i, p. i. -iesc, conj. -iască. / < fr. instruire].

INSTRUÍ vb. I. tr., refl. a (se) pregăti într-un anumit domeniu, a(-și) îmbogăți cunoștințele, a învăța. II. tr. 1. a transmite ostașilor cunoștințele de teorie și practică militară. 2. (jur.) a face instrucția unui proces. (< fr. instruire, lat. instruere)

A SE INSTRUÍ mă ~iésc intranz. A-și îmbogăți cunoștințele și/sau experiența; a se cultiva. [Sil. in-stru-] /<fr. instruire, lat. instruere

A INSTRUÍ ~iésc tranz. 1) (persoane) A pune în posesia unor cunoștințe noi; a face să capete cunoștințe și/sau deprinderi într-un domeniu oarecare; a învăța; a cultiva; a pregăti; a prepara. 2) (militari) A pregăti după un program special în vederea însușirii teoriei și practicii militare. 3) (cazuri, persoane) A supune unei anchete; a cerceta în prealabil. [Sil. in-stru-] /<fr. instruire, lat. instruere

instruì v. 1. a da lecțiuni, a învăța pe altul: instruiți tinerimea; 2. a înștiința, a informa: e instruit de ceea ce se petrece; 3. Jur. a culege probe, a interoga pe cei preveniți, a pune o cauză în stare de a fi judecată; 4. a dobândi instrucțiune.

*instruĭésc, a v. tr. (lat. in-struo, -strúere; it. instruisco, -íre. V. con-struĭésc, distrug, industrie, ob-struĭez, structură). Învăț, daŭ lecțiunĭ: a instrui niște elevĭ. Învăț, dresez: a instrui un cal. Informez: instruește-mă de ceĭa ce se petrece. Jur. A instrui o cauză, o afacere, a o examina, a o cerceta în ainte de a fi judecată.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

instruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. instruiésc, imperf. 3 sg. instruiá; conj. prez. 3 să instruiáscă

arată toate definițiile

Intrare: instruit
instruit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • instruit
  • instruitul
  • instruitu‑
  • instrui
  • instruita
plural
  • instruiți
  • instruiții
  • instruite
  • instruitele
genitiv-dativ singular
  • instruit
  • instruitului
  • instruite
  • instruitei
plural
  • instruiți
  • instruiților
  • instruite
  • instruitelor
vocativ singular
plural
Intrare: instrui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • instrui
  • instruire
  • instruit
  • instruitu‑
  • instruind
  • instruindu‑
singular plural
  • instruiește
  • instruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • instruiesc
(să)
  • instruiesc
  • instruiam
  • instruii
  • instruisem
a II-a (tu)
  • instruiești
(să)
  • instruiești
  • instruiai
  • instruiși
  • instruiseși
a III-a (el, ea)
  • instruiește
(să)
  • instruiască
  • instruia
  • instrui
  • instruise
plural I (noi)
  • instruim
(să)
  • instruim
  • instruiam
  • instruirăm
  • instruiserăm
  • instruisem
a II-a (voi)
  • instruiți
(să)
  • instruiți
  • instruiați
  • instruirăți
  • instruiserăți
  • instruiseți
a III-a (ei, ele)
  • instruiesc
(să)
  • instruiască
  • instruiau
  • instrui
  • instruiseră
instrua
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

instruit

  • exemple
    • Formarea unor oameni dezvoltați multilateral, cu o înaltă conștiință, culți și instruiți, militanți activi ai dezvoltării sociale, constituie una din cele trei condiții preliminare principale pentru înfăptuirea societății comuniste. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 3.
      surse: DLRLC
    • Noțiunile «deal» și «munte» se confundă ușor, lucru firesc chiar pentru psihologia mai complicată a oamenilor instruiți. IORDAN, N. L. 10.
      surse: DLRLC
    • Instruitul și activul nostru coleg... Esarcu. ODOBESCU, S. II 262.
      surse: DLRLC
  • 2. (termen) militar Care și-a însușit cunoștințe de teorie și practică militară.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie:

instrui instrua

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) pregăti într-un domeniu; a se cultiva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: pregăti prepara învăța 2 exemple
    exemple
    • Fiecare scriitor are în grija lui patru-cinci tineri scriitori, fiecare îi instruiește și răspunde de ei. SAHIA, U.R.S.S. 195.
      surse: DLRLC
    • El pierde cea mai bună ocaziune de a se instrui. ODOBESCU, S. III 11.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A pregăti ostașii pentru însușirea teoriei și practicii militare.
    surse: DEX '09 DLRLC MDN '00
  • 3. tranzitiv științe juridice A cerceta, a ancheta, a analiza (culegând probe, mărturii).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: analiza ancheta cerceta

etimologie: