2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INSTITUÍRE, instituiri, s. f. Faptul de a institui; înființare, întemeiere, fundare. – V. institui.

instituire sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: institui] 1-2 Înființare a ceva (prin lege). 3 Numire a cuiva într-o funcție. 4 (Jur) Desemnare a cuiva ca moștenitor.

INSTITUÍRE, instituiri, s. f. Faptul de a institui; înființare, întemeiere, fundare; alcătuire. – V. institui.

INSTITUÍRE, instituiri, s. f. Acțiunea de a institui.

INSTITUÍRE s.f. Acțiunea, faptul de a institui; înființare, întemeiere. [Pron. -tu-i-. / < institui].

instituire f. acțiunea de a institui: instituirea unei magistraturi.

*instituíre f. Acțiunea de a institui, instituțiune.

INSTITUÍ, instítui, vb. IV. Tranz. A înființa, a întemeia, a funda (prin lege); a stabili. – Din fr. instituer, lat. instituere.

institui vt [At: NEGRUZZI, S. I, 304 / V: (cscj) ~ua / Pzi: institui / E: fr instituer, lat instituo, -ere] 1-2 A înființa (prin lege). 3 A numi pe cineva într-o funcție. 4 (Jur) A desemna pe cineva drept moștenitor.

INSTITUÍ, instítui, vb. IV. Tranz. A înființa, a întemeia, a funda (prin lege); a stabili, a alcătui1. – Din fr. instituer, lat. instituere.

INSTITUÍ, instítui, vb. IV. Tranz. A înființa, a forma, a întemeia. Ministerul a instituit o comisie.Nicolae Bălcescu... ceru să instituie în cazarmă o școală pentru soldați, unde însuși fu învățător. ODOBESCU, S. III 491. ◊ Refl. pas. S-a instituit un premiu de 300 de galbeni pentru cel care va prinde pe Horia. IST. R.P.R. 277. Crearea unei administrațiuni centrale a bunurilor mănăstirești, care s-a instituit. ODOBESCU, S. II 38.

INSTITUÍ vb. IV. tr. A înființa, a stabili, a întemeia. [P.i. instítui, 3,6 -ie. / < fr. instituer, cf. lat. instituere].

INSTITUÍ vb. tr. a înființa, a organiza, a stabili, a întemeia. (< fr. instituer, lat. instituere)

A INSTITUÍ instítui tranz. (întreprinderi, asociații, societăți, teorii etc.) A organiza pe un principiu nou (în mod oficial); a stabili; a constitui (prin lege). [Sil. in-sti-] /<fr. instituer, lat. instituere

instituì 1. a face ceva nou, a stabili: a institui o serbare; 2. a stabili în funcțiune; 3. a numi moștenitor prin testament.

*instítuĭ și -ĭésc, a v. tr. (lat. institúere, d. statúere, a hotărî. – Se conj. ca constituĭ). Stabilesc, creez, înființez: a institui o școală. Stabilesc în funcțiune, așez, pun. Instituĭ un moștenitor, îl numesc pin testament.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

instituíre s. f., g.-d. art. instituírii; pl. instituíri

instituíre s. f., g.-d. art. instituírii; pl. instituíri

instituí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. instítui, 3 instítuie, imperf. 3 sg. instituiá; conj. prez. 3 să instítuie

arată toate definițiile

Intrare: instituire
instituire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • instituire
  • instituirea
plural
  • instituiri
  • instituirile
genitiv-dativ singular
  • instituiri
  • instituirii
plural
  • instituiri
  • instituirilor
vocativ singular
plural
Intrare: institui
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • institui
  • instituire
  • instituit
  • instituitu‑
  • instituind
  • instituindu‑
singular plural
  • instituie
  • instituiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • institui
(să)
  • institui
  • instituiam
  • instituii
  • instituisem
a II-a (tu)
  • institui
(să)
  • institui
  • instituiai
  • instituiși
  • instituiseși
a III-a (el, ea)
  • instituie
(să)
  • instituie
  • instituia
  • institui
  • instituise
plural I (noi)
  • instituim
(să)
  • instituim
  • instituiam
  • instituirăm
  • instituiserăm
  • instituisem
a II-a (voi)
  • instituiți
(să)
  • instituiți
  • instituiați
  • instituirăți
  • instituiserăți
  • instituiseți
a III-a (ei, ele)
  • instituie
(să)
  • instituie
  • instituiau
  • institui
  • instituiseră
institua
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

instituire

etimologie:

  • vezi institui
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

institui institua

etimologie: