opțiuni
  • info

3 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INSTIGAT, -Ă, instigați, -te, adj. Ațâțat, îndemnat la acțiuni dușmănoase; întărâtat, incitat. – V. instiga.

INSTIGAT, -Ă, instigați, -te, adj. Ațâțat, îndemnat la acțiuni dușmănoase; întărâtat, incitat. – V. instiga.

instigat, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: instiga] Incitat2.

INSTIGA, instig, vb. I. Tranz. A îndemna, a incita, a provoca (la acțiuni dușmănoase, violente). – Din fr. instiguer, lat. instigare.

instiga vt [At: ODOBESCU, S. III, 416 / Pzi: instig, (rar) ~ghez / E: lat instigo, -are, fr instiguer, it instigare] A incita.

înștigat, ~ă a [At: (a. 1818) SAVA, DOC. II, 82 / Pl: ~ați, ~e / E: nct] (Înv) Vecin.

INSTIGA, instig, vb. I. Tranz. A întărâta, a incita, a provoca; a monta (la acțiuni dușmănoase). – Din fr. instiguer, lat. instigare.

INSTIGA, instig, vb. I. Tranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «la», «împotriva», «contra») A ațîța, a îndemna la acțiuni dușmănoase, criminale; a incita. V. întărîta. Întîrzierea plății chiriei peste termenul din contract fusese instigată și convenită de proprietar. ARGHEZI, P. T. 95.

INSTIGA vb. I. tr. A ațîța, a împinge la fapte dușmănoase, la dezordine; a incita. [P.i. instig. / < fr. instiguer, cf. lat. instigare].

INSTIGA vb. tr. a ațâța, a îndemna la acțiuni dușmănoase, la violență; a incita. (< fr. instiguer, lat. instigare)

A INSTIGA instig tranz. (persoane) A aduce în mod intenționat la o stare de agitație, îndemnând la acțiuni dușmănoase; a ațâța; a stârni; a incita; a provoca; a porni. [Sil. in-sti-] /<fr. instiguer, lat. instigare

instigà v. a împinge la ceva rău.

*instíg, a -á v. tr. (lat. instigo, -áre. V. instinct, stimul). Îndemn la revoltă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

instiga (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. instig, 2 sg. instigi, 3 instigă; conj. prez. 1 sg. să instig, 3 să instige

instiga (a ~) vb., ind. prez. 3 instigă

instiga vb., ind. prez. 1 sg. instig, 3 sg. și pl. instigă

instig.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INSTIGAT adj. ațâțat, incitat, întărâtat, provocat, stârnit, (pop.) zădărât. (Om ~.)

INSTIGAT adj. ațîțat, incitat, întărîtat, provocat, stîrnit, (pop.) zădărît. (Om ~.)

INSTIGA vb. a agita, a ațâța, a incita, a întărâta, a provoca, a stârni, a tulbura, (pop.) a sumuța, (înv. și reg.) a scorni, (reg.) a smomi, a zădărî, (fig.) a asmuți, a monta. (El ~ masele.)

INSTIGA vb. a agita, a ațîța, a incita, a întărîta, a provoca, a stîrni, a tulbura, (pop.) a sumuța, (înv. și reg.) a scorni, (reg.) a smomi, a zădărî, (fig.) a asmuți, a monta. (El ~ masele.)

Intrare: instigat
instigat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • instigat
  • instigatul
  • instigatu‑
  • instigată
  • instigata
plural
  • instigați
  • instigații
  • instigate
  • instigatele
genitiv-dativ singular
  • instigat
  • instigatului
  • instigate
  • instigatei
plural
  • instigați
  • instigaților
  • instigate
  • instigatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: instiga
verb (VT13)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • instiga
  • instigare
  • instigat
  • instigatu‑
  • instigând
  • instigându‑
 singular plural
  • instigă
  • instigați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • instig
 (să)
  • instig
  • instigam
  • instigai
  • instigasem
a II-a (tu)
  • instigi
 (să)
  • instigi
  • instigai
  • instigași
  • instigaseși
a III-a (el, ea)
  • instigă
 (să)
  • instige
  • instiga
  • instigă
  • instigase
plural I (noi)
  • instigăm
 (să)
  • instigăm
  • instigam
  • instigarăm
  • instigaserăm
  • instigasem
a II-a (voi)
  • instigați
 (să)
  • instigați
  • instigați
  • instigarăți
  • instigaserăți
  • instigaseți
a III-a (ei, ele)
  • instigă
 (să)
  • instige
  • instigau
  • instigară
  • instigaseră
Intrare: înștigat
înștigat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

instigat, instigatăadjectiv

etimologie:
  • vezi instiga DEX '98 DEX '09

instiga, instigverb

  • 1. A îndemna, a incita, a provoca (la acțiuni dușmănoase, violente). DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: ațâța incita porni provoca stârni îndemna
    • format_quote Întîrzierea plății chiriei peste termenul din contract fusese instigată și convenită de proprietar. ARGHEZI, P. T. 95.
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.