15 definiții pentru insolent insolint


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INSOLÉNT, -Ă, insolenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Obraznic, impertinent; nerușinat; necuviincios. – Din fr. insolent, lat. insolens, -ntis.

INSOLÉNT, -Ă, insolenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Obraznic, impertinent; nerușinat; necuviincios. – Din fr. insolent, lat. insolens, -ntis.

insolent, ~ă a, av [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~nți, ~e / V: (înv) ~lin~ / E: lat insolens, -ntis, fr insolent] 1-2 Impertinent. modificată

INSOLÉNT, -Ă, insolenți, -te, adj. Obraznic, impertinent, nerușinat. Intervenția, și mai cu seamă înfățișarea lui pătimașă, păru tuturor atît de insolentă, că provocă indignare. REBREANU, R. II 95. Era parcă o sete bolnavă și insolentă de a-și afișa căderea și pasiunea la fiecare moment. VLAHUȚĂ, O. A. 375. ◊ (Adverbial) Constantin i-a răspuns insolent că vine în averea lui. GALACTION, O. I 143.

INSOLÉNT, -Ă adj. (adesea adv.) Obraznic, impertinent; nerușinat. [Cf. fr. insolent, it. insolente].

INSOLÉNT, -Ă adj. (și adv.) obraznic, impertinent; nerușinat. (< fr. insolent, lat. insolens)

INSOLÉNT ~tă (~ți, ~te) Care vădește nerușinare; lipsit de respect; obraznic; impertinent. /<fr. insolent, lat. insolens, ~ntis

insolent a 1. prea îndrăzneț, obraznic; 2. care se pune mai presus de ceilalți și caută sări umilească: lux insolent.

*insolént, -ă adj. (lat. in-solens, -éntis, neobișnuit, obraznic, d. in-, ne, și solens, part. d. solére, a obișnui). Obraznic, impertinent, arogant: om, aer, lux insolent. Adv. În mod insolent.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

insolént adj. m., pl. insolénți; f. insoléntă, pl. insolénte

insolént adj. m., pl. insolénți; f. sg. insoléntă, pl. insolénte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INSOLENT adj. arogant, impertinent, ireverențios, îndrăzneț, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, nerușinat, obraznic, semeț, sfidător, sfruntat, trufaș, țanțoș, (livr.) prezumțios, (rar) neînfrînat, (pop. și fam.) țîfnos, (înv. și reg.) rușinat, (Transilv.) șulhetic, (înv.) nerușinos, (fam. fig.) botos. (Om ~; o atitudine ~.)

Intrare: insolent
insolent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • insolent
  • insolentul
  • insolentu‑
  • insolentă
  • insolenta
plural
  • insolenți
  • insolenții
  • insolente
  • insolentele
genitiv-dativ singular
  • insolent
  • insolentului
  • insolente
  • insolentei
plural
  • insolenți
  • insolenților
  • insolente
  • insolentelor
vocativ singular
plural
insolint
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

insolent insolint

  • exemple
    • Intervenția, și mai cu seamă înfățișarea lui pătimașă, păru tuturor atît de insolentă, că provocă indignare. REBREANU, R. II 95.
      surse: DLRLC
    • Era parcă o sete bolnavă și insolentă de a-și afișa căderea și pasiunea la fiecare moment. VLAHUȚĂ, O. A. 375.
      surse: DLRLC
    • Constantin i-a răspuns insolent că vine în averea lui. GALACTION, O. I 143.
      surse: DLRLC

etimologie: