16 definiții pentru insolent

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INSOLÉNT, -Ă, insolenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Obraznic, impertinent; nerușinat; necuviincios. – Din fr. insolent, lat. insolens, -ntis.

INSOLÉNT, -Ă, insolenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Obraznic, impertinent; nerușinat; necuviincios. – Din fr. insolent, lat. insolens, -ntis.

insolent, ~ă a, av [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~nți, ~e / V: (înv) ~lin~ / E: lat insolens, -ntis, fr insolent] 1-2 Impertinent. modificată

INSOLÉNT, -Ă, insolenți, -te, adj. Obraznic, impertinent, nerușinat. Intervenția, și mai cu seamă înfățișarea lui pătimașă, păru tuturor atît de insolentă, că provocă indignare. REBREANU, R. II 95. Era parcă o sete bolnavă și insolentă de a-și afișa căderea și pasiunea la fiecare moment. VLAHUȚĂ, O. A. 375. ◊ (Adverbial) Constantin i-a răspuns insolent că vine în averea lui. GALACTION, O. I 143.

INSOLÉNT, -Ă adj. (adesea adv.) Obraznic, impertinent; nerușinat. [Cf. fr. insolent, it. insolente].

INSOLÉNT, -Ă adj. (și adv.) obraznic, impertinent; nerușinat. (< fr. insolent, lat. insolens)

INSOLÉNT ~tă (~ți, ~te) Care vădește nerușinare; lipsit de respect; obraznic; impertinent. /<fr. insolent, lat. insolens, ~ntis

insolent a 1. prea îndrăzneț, obraznic; 2. care se pune mai presus de ceilalți și caută sări umilească: lux insolent.

*insolént, -ă adj. (lat. in-solens, -éntis, neobișnuit, obraznic, d. in-, ne, și solens, part. d. solére, a obișnui). Obraznic, impertinent, arogant: om, aer, lux insolent. Adv. În mod insolent.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

insolent adj. m., pl. insolenți; f. insolentă, pl. insolente

insolent adj. m., pl. insolenți; f. insolentă, pl. insolente

insolént adj. m., pl. insolénți; f. sg. insoléntă, pl. insolénte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INSOLENT adj. arogant, impertinent, ireverențios, îndrăzneț, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, nerușinat, obraznic, semeț, sfidător, sfruntat, trufaș, țanțoș, (livr.) prezumțios, (rar) neînfrînat, (pop. și fam.) țîfnos, (înv. și reg.) rușinat, (Transilv.) șulhetic, (înv.) nerușinos, (fam. fig.) botos. (Om ~; o atitudine ~.)

Intrare: insolent
insolent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • insolent
  • insolentul
  • insolentu‑
  • insolentă
  • insolenta
plural
  • insolenți
  • insolenții
  • insolente
  • insolentele
genitiv-dativ singular
  • insolent
  • insolentului
  • insolente
  • insolentei
plural
  • insolenți
  • insolenților
  • insolente
  • insolentelor
vocativ singular
plural
insolint
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

insolent, insolentăadjectiv

  • 1. adesea adverbial Impertinent, necuviincios, nerușinat, obraznic. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Intervenția, și mai cu seamă înfățișarea lui pătimașă, păru tuturor atît de insolentă, că provocă indignare. REBREANU, R. II 95. DLRLC
    • format_quote Era parcă o sete bolnavă și insolentă de a-și afișa căderea și pasiunea la fiecare moment. VLAHUȚĂ, O. A. 375. DLRLC
    • format_quote Constantin i-a răspuns insolent că vine în averea lui. GALACTION, O. I 143. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.