13 definiții pentru inseparabil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INSEPARÁBIL, -Ă, inseparabili, -e, adj. Care nu se poate separa, despărți de ceva sau de cineva, strâns unit sau legat; de nedespărțit. – Din fr. inséparable, lat. inseparabilis.

INSEPARÁBIL, -Ă, inseparabili, -e, adj. Care nu se poate separa, despărți de ceva sau de cineva, strâns unit sau legat; de nedespărțit. – Din fr. inséparable, lat. inseparabilis.

inseparabil, ~ă a [At: VLAHUȚĂ, D. 72 / Pl: ~i, ~e / E: fr inséparable, it inseparabile, lat inseparabilis] Care nu se poate despărți de cineva sau de ceva.

INSEPARÁBIL, -Ă, inseparabili, -e, adj. Care nu se poate despărți de ceva; de nedespărțit. Știința a explicat că viața și moartea sînt inseparabile, că alcătuiesc două părți ale aceluiași proces dialectic de dezvoltare în mișcarea fără de sfîrșit a întregii naturi. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2809. Se depărtă, înarmat subsuoară cu umbrela uriașă de care era inseparabil. C. PETRESCU, Î. II 128. ◊ (Substantivat) Lambrino devenise inseparabilul doamnei și domnișoarei. VLAHUȚĂ, O. A. III 45.

INSEPARÁBIL, -Ă adj. Care nu se poate separa; de nedespărțit. [Cf. fr. inséparable, lat. inseparabilis].

INSEPARÁBIL, -Ă adj. (de) nedespărțit. (< fr. inséparable, lat. inseparabilis)

INSEPARÁBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care nu poate fi separat (de ceva). 2) (despre persoane) Care se află tot timpul alături (unul de altul); de nedespărțit. /<fr. inséparable, lat. inseparabilis

*inseparábil, -ă adj. (lat. in-separabilis). Care nu se poate separa. Gram. Particule inseparabile, acelea care nu se separă, ca des-, con- ș. a. Adv. În mod inseparabil: Dobrogea e inseparabil unită cu România!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

inseparábil adj. m., pl. inseparábili; f. inseparábilă, pl. inseparábile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INSEPARÁBIL adj. 1. indisolubil, nedespărțit, neseparabil, organic, unitar. (Un tot ~.) 2. v. nedespărțit.

INSEPARABIL adj. 1. indisolubil, nedespărțit, neseparabil, organic, unitar. (Un tot ~.) 2. nedespărțit, nedezlipit, neseparabil. (Prieteni ~.)

Intrare: inseparabil
inseparabil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inseparabil
  • inseparabilul
  • inseparabilu‑
  • inseparabilă
  • inseparabila
plural
  • inseparabili
  • inseparabilii
  • inseparabile
  • inseparabilele
genitiv-dativ singular
  • inseparabil
  • inseparabilului
  • inseparabile
  • inseparabilei
plural
  • inseparabili
  • inseparabililor
  • inseparabile
  • inseparabilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

inseparabil

  • 1. Care nu se poate separa, despărți de ceva sau de cineva, strâns unit sau legat; de nedespărțit.
    exemple
    • Știința a explicat că viața și moartea sînt inseparabile, că alcătuiesc două părți ale aceluiași proces dialectic de dezvoltare în mișcarea fără de sfîrșit a întregii naturi. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2809.
      surse: DLRLC
    • Se depărtă, înarmat subsuoară cu umbrela uriașă de care era inseparabil. C. PETRESCU, Î. II 128.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Lambrino devenise inseparabilul doamnei și domnișoarei. VLAHUȚĂ, O. A. III 45.
      surse: DLRLC

etimologie: