NEDESPĂRȚIT, -Ă, nedespărțiți, -te, adj. Care nu este despărțit sau fragmentat, care nu poate fi despărțit, indivizibil; care sau de care nu se desparte, nu se îndepărtează niciodată, inseparabil. – Pref. ne- + despărțit.

nedespărțit, ~ă a [At: VARLAAM, C. 146 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + despărțit] 1 Care nu este despărțit. 2 Care nu poate fi fragmentat. 3 Care nu poate fi despărțit Si: indivizibil, (rar) neseparabil. 4 (Lpl) Care nu se despart niciodată Si: inseparabil, nedezlipit (5). 5 (Șls) De care nu se poate despărți Si: inseparabil, nedezlipit (6). 6 Care este nelipsit de undeva Si: inseparabil, nedezlipit (7).

NEDESPĂRȚIT adj. 1 Care nu se desparte niciodată, inseparabil: izbuti a-și face o sabie și un buzdugan cari să-i fie tovarăși nedespărțiți (ISP.) ¶ 2 Strîns unit prin sentiment, nedeslipit: prieteni nedespărțiți [despărțit].

NEDESPĂRȚIT, -Ă, nedespărțiți, -te, adj. Care nu este despărțit sau fragmentat, care nu poate fi despărțit, indivizibil; care sau de care nu se desparte, nu se îndepărtează niciodată, inseparabil. – Ne- + despărțit.

NEDESPĂRȚIT, -Ă, nedespărțiți, -te, adj. Strîns unit (prin sentimente); inseparabil. V. legat. Eram prietini nedespărțiți în vremea cea mai fericită. SADOVEANU, O. VIII 22. Pe lîngă grupul Anton Pann, Nănescu, Chiosea și Unghiurliu, unul și nedespărțit, se lipise un copilandru nalt. GHICA, S. A. 79.

NEDESPĂRȚIT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la despărțit) 1): De ~ care nu poate fi despărțit. 2) fig. Care stă permanent undeva sau pe lângă cineva (sau ceva). /ne- + despărțit

nedespărțit a. 1. care nu poate fi despărțit, inseparabil; 2. legat, unit prin sentiment: prieteni nedespărțiți.

nedespărțít, -ă adj. Care nu e despărțit. Fig. Strîns unit, întins: prieten nedespărțiț.

nedespărțit adj. m., pl. nedespărțiți; f. nedespărțită, pl. nedespărțite

nedespărțit adj. m., pl. nedespărțiți; f. nedespărțită, pl. nedespărțite

nedespărțit adj. m., pl. nedespărțiți; f. sg. nedespărțită, pl. nedespărțite

NEDESPĂRȚIT adj. 1. v. indivizibil. 2. v. inseparabil. 3. inseparabil, nedezlipit, neseparabil. (Prieteni ~.)

NEDESPĂRȚIT adj. 1. indivizibil, nedivizibil. (Elemente ~ ale unui ansamblu.) 2. indisolubil, inseparabil, neseparabil, organic, unitar. (Un tot ~.) 3. inseparabil, nedezlipit, neseparabil. (Prieteni ~.)

NEDESPĂRȚIT, -Ă adj. Negativ al lui despărțit; care nu este despărțit, care nu este fragmentat; care nu poate fi despărțit, indivizibil, (rar) neseparabil; care sau de care nu se desparte, nu se îndepărtează niciodată, nedezlipit, inseparabil; care e nelipsit (de undeva). Sfîntă troiță nedespărțită și neschimbată, ție ne închinăm. varlaam, c. 146. De-a pururea fiind și nedespărțită și neturburată troiță ni-ai arătat. dosoftei, ps. 509/10. Două steale... pururea nedespărțite. cantemir, ap. gcr i, 323/4. Batîr Jicmon Craiul încă legă jurămînt cu Mihai Vodă, ca să fie nedespărțiți unii cu alții. anon. cantac., cm i, 121, cf. drlu, lb, valian, v., polizu. Îți amintești pe nedespărțitul nostru tovarăș de locuință? ghica, s. 353, cf. pontbriant, d. Un amic devotat și nedespărțit... emigrat încă sub Lăpușneanu, îl însoțea. hasdeu, i. v. 15, cf. costinescu. Izbuti a-și face sabie și un buzdugan, cari să-i fie tovarăși nedespărțiți. ispirescu, l. 139, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Și vara și iarna era nedespărțit de pălăria lui cea tare, care din cauza vremii căpătase culoare verzuie. dunăreanu, ch. 65. Mina lui Mircea – cu nedespărțitul creion – se agita din răsputeri. teodoreanu, m. ii, 57. Eram prieteni nedespărțiți în vremea cea mai fericită. sadoveanu, o. vi, 514. Sînt umbra ta, de-a pururi de om nedespărțită. arghezi, c. o. 15. Goana pe ulițe, împreună, bineînțeles, cu nedespărțitul dine devotat. contemp. 1962, nr. 808, 3/5. ◊ (Adverbial) Dihonița cu păcură... ce atîrnă nedespărțit în coapsa carului. conv. Lit. XLIV, 42. – pl.: nedespărțiți, -te. – pref. ne- + despărțit.