opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INSEMINARE, inseminări, s. f. (Biol.) Introducere a lichidului seminal masculin în căile genitale feminine; fecundare. ◊ Inseminare artificială = fecundare fără act sexual, practicată în cazul animalelor domestice pentru ameliorarea raselor, iar în cazul oamenilor, atunci când fertilizarea naturală nu este posibilă. – V. insemina.

inseminare sf [At: DN3 / Pl: ~nări / E: insemina] (Blg) Fecundare pe cale artificială.

INSEMINARE s.f. (Biol.) Acțiunea de a insemina; inseminație. [< insemina].

inseminare s. f. 1984 (biol.) Fecundare artificială v. mamă-surogat (din insemina + -re; cf. fr. insémination; PR 1931; DN3)

INSEMINA, inseminez, vb. I. Tranz. (Biol.) A fecunda, a însămânța (pe cale artificială). – Din fr. inséminer.

insemina vt [At: DN3 / Pzi: ~nez / E: fr inséminer] (Blg) A fecunda pe cale artificială Si: a însămânța.

INSEMINA vb. I. tr. (Biol.) A fecunda pe cale artificială; a însămînța. [< fr. inséminer].

INSEMINA vb. tr. a fecunda pe cale artificială; a însămânța. (< fr. inséminer)

A INSEMINA ~ez tranz. A fecunda pe cale artificială. /<fr. inséminer

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

inseminare s. f., g.-d. art. inseminării; pl. inseminări

*inseminare s. f., g.-d. art. inseminării; pl. inseminări

inseminare s. f., pl. inseminări

insemina vb., ind. prez. 1 sg. inseminez, 3 sg. și pl. inseminează

Intrare: inseminare
inseminare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inseminare
  • inseminarea
plural
  • inseminări
  • inseminările
genitiv-dativ singular
  • inseminări
  • inseminării
plural
  • inseminări
  • inseminărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: insemina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • insemina
  • inseminare
  • inseminat
  • inseminatu‑
  • inseminând
  • inseminându‑
 singular plural
  • inseminează
  • inseminați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • inseminez
 (să)
  • inseminez
  • inseminam
  • inseminai
  • inseminasem
a II-a (tu)
  • inseminezi
 (să)
  • inseminezi
  • inseminai
  • inseminași
  • inseminaseși
a III-a (el, ea)
  • inseminează
 (să)
  • insemineze
  • insemina
  • insemină
  • inseminase
plural I (noi)
  • inseminăm
 (să)
  • inseminăm
  • inseminam
  • inseminarăm
  • inseminaserăm
  • inseminasem
a II-a (voi)
  • inseminați
 (să)
  • inseminați
  • inseminați
  • inseminarăți
  • inseminaserăți
  • inseminaseți
a III-a (ei, ele)
  • inseminează
 (să)
  • insemineze
  • inseminau
  • inseminară
  • inseminaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

inseminare, inseminărisubstantiv feminin

  • 1. biologie Introducere a lichidului seminal masculin în căile genitale feminine. DEX '09 DN
    sinonime: fecundare inseminație
    • 1.1. Inseminare artificială = fecundare fără act sexual, practicată în cazul animalelor domestice pentru ameliorarea raselor, iar în cazul oamenilor, atunci când fertilizarea naturală nu este posibilă. DEX '09
etimologie:
  • vezi insemina DEX '09 DN

insemina, inseminezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.