10 definiții pentru inic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INÍC, -Ă, inici, -ce, adj. (Livr.) Care nu este echitabil; inechitabil, nedrept. – Din fr. inique, lat. iniquus.

INÍC, -Ă, inici, -ce, adj. (Livr.) Care nu este echitabil; inechitabil, nedrept. – Din fr. inique, lat. iniquus.

inic, ~ă a [At: GHICA, S. 621 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr inique] (Frr) 1 Care nu este echitabil. 2 Care nu este corect.

INÍC, -Ă adj. (Liv.) Nedrept, injust, neechitabil; arbitrar, abuziv. [Cf. fr. inique, it. iniquo].

INÍC, -Ă adj. nedrept, injust, neechitabil; arbitrar, abuziv. (< fr. inique)

*iníc, -ă adj. (lat. in-iquus, d. in-, ne, și áequus, egal, just. V. egal). Injust: judecător inic, judecată inică. Adv. Cu inichitate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iníc (livr.) adj. m., pl. iníci; f. inícă, pl. iníce

iníc adj. m., pl. iníci; f. sg. inícă, pl. iníce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INÍC adj. v. inechitabil, injust, nedrept, neechitabil, nejust.

inic adj. v. INECHITABIL. INJUST. NEDREPT. NEECHITABIL.

Intrare: inic
inic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inic
  • inicul
  • inicu‑
  • ini
  • inica
plural
  • inici
  • inicii
  • inice
  • inicele
genitiv-dativ singular
  • inic
  • inicului
  • inice
  • inicei
plural
  • inici
  • inicilor
  • inice
  • inicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

inic

etimologie: