14 definiții pentru inhalație inhalațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INHALÁȚIE, inhalații, s. f. Acțiunea de a inhala; absorbție pe căile respiratorii a unor vapori, gaze etc. în scopuri curative. – Din fr. inhalation, lat. inhalatio.

INHALÁȚIE, inhalații, s. f. Acțiunea de a inhala; absorbție pe căile respiratorii a unor vapori, gaze etc. în scopuri curative. – Din fr. inhalation, lat. inhalatio.

inhalație sf [At: BIANU, D. S. / Pl: ~ii / V: (înv) ~iune / E: fr inhalation, lat inhalatio] Inhalare.

INHALÁȚIE, inhalații, s. f. Acțiunea de a inhala; tragere în piept a unor vapori, gaze etc. în scopuri curative. Aspiră puternic umilința, ca o inhalație. CAMIL PETRESCU, T. II 144.

INHALÁȚIE s.f. Inspirare, introducere în piept a unor gaze, a unor vapori etc. în scop terapeutic. [Gen. -iei. / cf. fr. inhalation].

INHALÁȚIE s. f. inhalare a unor gaze, vapori etc. în scop terapeutic. (< fr. inhalation, lat. inhalatio)

INHALÁȚIE ~i f. Proces constând în inhalarea unor gaze, aburi, aerosoli (în scop terapeutic). [G.-D. inhalației] /<fr. inhalation, lat. inhalatio, ~onis

inhalați(un)e f. absorpțiune prin căile respiratorii.

*inhalațiúne f. (lat. inhalátio, -ónis). Acțiunea de a inhala, de a absorbi aspirînd. – Și -áție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

inhaláție (-ți-e) s. f., art. inhaláția (-ți-a), g.-d. art. inhaláției; pl. inhaláții, art. inhaláțiile (-ți-i-)

inhaláție s. f. (sil. -ți-e), art. inhaláția (sil. -ți-a), g.-d. art. inhaláției; pl. inhaláții, art. inhaláțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INHALAȚIE s. aspirare, inhalare. (~ unei substanțe medicamentoase.)

Intrare: inhalație
inhalație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inhalație
  • inhalația
plural
  • inhalații
  • inhalațiile
genitiv-dativ singular
  • inhalații
  • inhalației
plural
  • inhalații
  • inhalațiilor
vocativ singular
plural
inhalațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inhalațiune
  • inhalațiunea
plural
  • inhalațiuni
  • inhalațiunile
genitiv-dativ singular
  • inhalațiuni
  • inhalațiunii
plural
  • inhalațiuni
  • inhalațiunilor
vocativ singular
plural

inhalație inhalațiune

  • 1. Acțiunea de a inhala; absorbție pe căile respiratorii a unor vapori, gaze etc. în scopuri curative.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: aspirare inhalare inspirare attach_file un exemplu
    exemple
    • Aspiră puternic umilința, ca o inhalație. CAMIL PETRESCU, T. II 144.
      surse: DLRLC

etimologie: