9 definiții pentru inhalare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INHALARE, inhalări, s. f. Faptul de a inhala. – V. inhala.
INHALARE, inhalări, s. f. Faptul de a inhala. – V. inhala.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
inhalare sf [At: DA ms / Pl: ~lări / E: inhala] Absorbire pe căile respiratorii a unor vapori, gaze, lichide, prafuri etc. Si: aspirare, inhalat1, inhalație, inspirare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INHALARE, inhalări, s. f. Acțiunea de a inhala.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INHALARE s.f. Acțiunea de a inhala și rezultatul ei. [< inhala].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
inhalare s. f., g.-d. art. inhalării; pl. inhalări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
inhalare s. f., g.-d. art. inhalării; pl. inhalări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
inhalare s. f., g.-d. art. inhalării; pl. inhalări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
INHALARE s. aspirare, inhalație. (~ unei substanțe medicamentoase.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
INHALARE s. aspirare, inhalație. (~ unei substanțe medicamentoase.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
inhalare, inhalărisubstantiv feminin
etimologie:
- inhala DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.