14 definiții pentru ingredient ingrediint

Articole pe această temă:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INGREDIÉNT, ingrediente, s. n. Substanță care intră ca accesoriu în compoziția unui medicament, a unui aliment etc., fie pentru a-i conferi anumite calități, ca material de umplutură într-un produs etc.; ingrediență. [Pr.: -di-ent] – Din fr. ingrédient.

INGREDIÉNT, ingrediente, s. n. Substanță care intră ca accesoriu în compoziția unui medicament, a unui aliment etc., fie pentru a-i conferi anumite calități, ca material de umplutură într-un produs etc.; ingrediență. [Pr.: -di-ent] – Din fr. ingrédient.

ingredient sn [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 234 / V: (înv) ~diint / P: ~di-ent / Pl: ~e, (înv) ~iinte / E: fr ingrédient, it ingrediente] 1 Substanță care intră ca accesoriu în compoziția unui medicament, a unui aliment etc. pentru a-i conferi anumite calități sau ca material de umplutură Si: (iuz) ingrediență. 2 Condiment. 3 Mirodenie. corectată

INGREDIÉNT, ingrediente, s. n. Substanță accesorie care intră în compoziția unui medicament, a unui aliment, a unui preparat cosmetic etc. Lepădă pe masă ingredientele cu miros urît. C. PETRESCU, A. 409. ◊ Fig. În toate celelalte [povești ale lui Creangă]... miraculosul e secundar și de multe ori e un ingredient pentru puterea realistă a picturii oamenilor și vieții lor sufletești. IBRĂILEANU, S. 150. – Pronunțat: -di-ent.

INGREDIÉNT s.n. Substanță accesorie din compoziția unui medicament, a unui aliment etc.; mirodenie. [Pron. -di-ent. / < fr. ingrédient, it. ingrediente].

INGREDIÉNT s. n. 1. substanță accesorie din compoziția unui medicament, aliment etc. 2. ceea ce concură la un rezultat. (< fr. ingrédient, lat. ingrediens)

INGREDIÉNT ~e n. Substanță care se adaugă suplimentar într-un amestec (medicament, aliment etc.), pentru a-i conferi anumite calități. [Sil. in-gre-di-] /<fr. ingrédient, lat. ingrediens, ~ntis

ingredient n. ceea ce intră in compozițiunea unui medicament, unei băuturi, mâncări etc.

*ingrediént n., pl. e (lat. ingrédiens, -éntis, part d. in-gredi, in-gréssus, a intra. V. a-gresiune, grad). Tot ceĭa ce intră în compozițiunea unuĭ medicament, uneĭ băuturĭ, unuĭ amestec oare-care: ingredientele groguluĭ îs apa, zahăru, rachiu și lămîĭa.

ingrediint sn vz ingredient


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ingrediént (-di-ent) s. n., pl. ingrediénte

ingrediént s. n. (sil. -di-ent), pl. ingrediénte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INGREDIÉNT s. v. condiment.

INGREDIENT s. aromat, condiment, mirodenie, (pop.) dres, (înv.) băcănii (pl.), miroase (pl.), mirodie, mirositură, spițerie. (Vanilia, piperul sînt ~.)

Intrare: ingredient
ingredient substantiv neutru
  • silabație: -di-ent
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ingredient
  • ingredientul
  • ingredientu‑
plural
  • ingrediente
  • ingredientele
genitiv-dativ singular
  • ingredient
  • ingredientului
plural
  • ingrediente
  • ingredientelor
vocativ singular
plural
ingrediint
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ingredient ingrediint

  • 1. Substanță care intră ca accesoriu în compoziția unui medicament, a unui aliment etc., fie pentru a-i conferi anumite calități, ca material de umplutură într-un produs etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: condiment ingrediență mirodenie 2 exemple
    exemple
    • Lepădă pe masă ingredientele cu miros urît. C. PETRESCU, A. 409.
      surse: DLRLC
    • figurat În toate celelalte [povești ale lui Creangă]... miraculosul e secundar și de multe ori e un ingredient pentru puterea realistă a picturii oamenilor și vieții lor sufletești. IBRĂILEANU, S. 150.
      surse: DLRLC
  • 2. Ceea ce concură la un rezultat.
    surse: MDN '00

etimologie: