13 definiții pentru ingredient ingrediint

Articole pe această temă:

ingredient sn [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 234 / V: (înv) ~diint / P: ~di-ent / Pl: ~e, (înv) ~iinte / E: fr ingrédient, it ingrediente] 1 Substanță care intră ca accesoriu în compoziția unui medicament, a unui aliment etc. pentru a-i conferi anumite calități sau ca material de umplutură Si: (iuz) ingrediență. 2 Condiment. 3 Mirodenie. corectată

INGREDIÉNT, ingrediente, s. n. Substanță care intră ca accesoriu în compoziția unui medicament, a unui aliment etc., fie pentru a-i conferi anumite calități, ca material de umplutură într-un produs etc.; ingrediență. [Pr.: -di-ent] – Din fr. ingrédient.

INGREDIÉNT, ingrediente, s. n. Substanță care intră ca accesoriu în compoziția unui medicament, a unui aliment etc., fie pentru a-i conferi anumite calități, ca material de umplutură într-un produs etc.; ingrediență. [Pr.: -di-ent] – Din fr. ingrédient.

INGREDIÉNT, ingrediente, s. n. Substanță accesorie care intră în compoziția unui medicament, a unui aliment, a unui preparat cosmetic etc. Lepădă pe masă ingredientele cu miros urît. C. PETRESCU, A. 409. ◊ Fig. În toate celelalte [povești ale lui Creangă]... miraculosul e secundar și de multe ori e un ingredient pentru puterea realistă a picturii oamenilor și vieții lor sufletești. IBRĂILEANU, S. 150. – Pronunțat: -di-ent.

ingrediént (-di-ent) s. n., pl. ingrediénte

INGREDIÉNT s. v. condiment.

INGREDIÉNT s.n. Substanță accesorie din compoziția unui medicament, a unui aliment etc.; mirodenie. [Pron. -di-ent. / < fr. ingrédient, it. ingrediente].

INGREDIÉNT s. n. 1. substanță accesorie din compoziția unui medicament, aliment etc. 2. ceea ce concură la un rezultat. (< fr. ingrédient, lat. ingrediens)

INGREDIÉNT ~e n. Substanță care se adaugă suplimentar într-un amestec (medicament, aliment etc.), pentru a-i conferi anumite calități. [Sil. in-gre-di-] /<fr. ingrédient, lat. ingrediens, ~ntis

ingredient n. ceea ce intră in compozițiunea unui medicament, unei băuturi, mâncări etc.

*ingrediént n., pl. e (lat. ingrédiens, -éntis, part d. in-gredi, in-gréssus, a intra. V. a-gresiune, grad). Tot ceĭa ce intră în compozițiunea unuĭ medicament, uneĭ băuturĭ, unuĭ amestec oare-care: ingredientele groguluĭ îs apa, zahăru, rachiu și lămîĭa.

ingrediint sn vz ingredient


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ingrediént s. n. (sil. -di-ent), pl. ingrediénte

INGREDIENT s. aromat, condiment, mirodenie, (pop.) dres, (înv.) băcănii (pl.), miroase (pl.), mirodie, mirositură, spițerie. (Vanilia, piperul sînt ~.)

Intrare: ingredient
ingredient substantiv neutru
  • silabație: -di-ent
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ingredient
  • ingredientul
  • ingredientu‑
plural
  • ingrediente
  • ingredientele
genitiv-dativ singular
  • ingredient
  • ingredientului
plural
  • ingrediente
  • ingredientelor
vocativ singular
plural
ingrediint
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ingredient ingrediint

  • 1. Substanță care intră ca accesoriu în compoziția unui medicament, a unui aliment etc., fie pentru a-i conferi anumite calități, ca material de umplutură într-un produs etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: condiment ingrediență mirodenie 2 exemple
    exemple
    • Lepădă pe masă ingredientele cu miros urît. C. PETRESCU, A. 409.
      surse: DLRLC
    • figurat În toate celelalte [povești ale lui Creangă]... miraculosul e secundar și de multe ori e un ingredient pentru puterea realistă a picturii oamenilor și vieții lor sufletești. IBRĂILEANU, S. 150.
      surse: DLRLC
  • 2. Ceea ce concură la un rezultat.
    surse: MDN '00

etimologie: