2 intrări

18 definiții

ÎNGRĂMĂDÍ, îngrămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) strânge la un loc în număr mare, a (se) aduna grămadă; a (se) grămădi. ♦ A (se) înghesui, a (se) îmbulzi; a (se) grămădi. – În + grămădi.

ÎNGRĂMĂDÍT, -Ă, îngrămădiți, -te, adj. 1. Care este adunat laolaltă în număr prea mare; înghesuit, îndesat, învălmășit. 2. (Fam.; despre oameni) Prost (1); nepriceput. – V. îngrămădi.

ÎNGRĂMĂDÍ, îngrămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) strânge la un loc în număr mare, a (se) aduna grămadă; a (se) grămădi. ♦ A (se) înghesui, a (se) îmbulzi; a (se) grămădi. – În + grămădi.

ÎNGRĂMĂDÍT, -Ă, îngrămădiți, -te, adj. 1. Care este adunat laolaltă în număr prea mare; înghesuit, îndesat, învălmășit. 2. (Fam.; despre oameni) Prost (1); nepriceput. – V. îngrămădi.

ÎNGRĂMĂDÍ, îngrămădesc, vb. IV. Tranz. 1. A strînge la un loc, a face grămadă; a aduna. I se spusese «tovarășe»... și cuvîntul cald, bun, îi năboise tot sîngele, i-l îngrămădise în inimă. CAMILAR, TEM. 122. Vîntul îngrămădea nori fumurii pe culmile rotunde. C. PETRESCU, S. 11. Blocuri de piatră, nisip, varniți, material pentru schele, stau toate îngrămădite împrejur. SP. POPESCU, M. G. 59. ◊ Refl. În această regiune, în care munții au încetat, cătunele se îngrămădesc și mai mult pe malul Oltului. BOGZA, C. O. 361. (Fig.) Pe zi ce merge se îngrămădesc dureri pe capul ei. IONESCU-RION, C. 72. 2. A înghesui, a îmbulzi. (Refl.) Printr-o mișcare instinctivă toți se îngrămădesc la provă. BART, S. M. 37. – Variantă: grămădí (SADOVEANU, O. VII 10, EMINESCU, O. I 54) vb. IV.

îngrămădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngrămădésc, imperf. 3 sg. îngrămădeá; conj. prez. 3 să îngrămădeáscă

îngrămădí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngrămădésc, imperf. 3 sg. îngrămădeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îngrămădeáscă

ÎNGRĂMĂDÍ vb. 1. v. îmbulzi. 2. a se băga, a se îmbulzi, a se îndesa, a se înghesui, a se vârî. (Nu vă mai ~ așa în mine!) 3. a burduși, a ghemui, a îndesa, a înghesui, a ticsi, (rar) a tescui, (înv. și pop.) a strâmtora, (reg.) a bucși, (prin Transilv. și Mold.) a bâcsi, (prin Mold.) a bosoli, (Mold. și Transilv.) a desăgi, (Mold.) a găvozdi, (fig.) a căptuși. (A ~ în valiză toate cele necesare.) 4. (fig.) a se bolovăni. (Norii se ~.)

ÎNGRĂMĂDÍT adj. 1. ghemuit, îndesat, înghesuit. (Stăteau ~ ca vai de lume.) 2. burdușit, îndesat, înghesuit, ticsit, (rar) tescuit, (reg.) bucșit. (Obiecte ~ într-un geamantan.)

A (se) îngrămădi ≠ a (se) rășchira, a (se) răzleți, a (se) risipi

Îngrămădit ≠ răsfirat

A ÎNGRĂMĂDÍ ~ésc tranz. A face să se îngrămădească; a masa; a reuni. /în + grămadă

A SE ÎNGRĂMĂDÍ mă ~ésc intranz. A se aduna într-un loc în număr mare; a se strânge grămadă; a se aglomera; a se îmbulzi. /în + grămadă

îngrămădì v. a se strânge grămadă.

grămădésc și îngr- v. tr. (vsl. gramaditi). Fac grămadă. Îndes, acumulez. Împing, strîng din toate părțile: a grămădi dușmaniĭ în cît [!] să nu se maĭ poată mișca. V. refl. Mă acumulez. Mă îndes, năpădesc: găinele [!] se grămădeaŭ la mîncare. V. agrămădesc și agestesc.

îngrămădésc, V. grămădesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ÎNGRĂMĂDÍ vb. 1. a se grămădi, a se îmbulzi, a se îndesa, a se înghesui, (pop.) a se buluci, (reg.) a se poroboti, a se tîrși, (prin Ban. și Olt.) a se nălogi, (rar fig.) a se mușuroi. (S-au ~ cu toții in jurul lui.) 2. a se băga, a se îmbulzi, a se îndesa, a se înghesui, a se vîrî. (Nu vă mai ~ așa în mine!) 3. a burduși, a ghemui, a îndesa, a înghesui, a ticsi, (rar) a tescui, (înv. și pop.) a strîmtora, (reg.) a bucși, (prin Transilv. și Mold.) a bîcsi, (prin Mold.) a bosoli, (Mold. și Transilv.) a desăgi, (Mold.) a găvozdi, (fig.) a căptuși. (A ~ în valiză toate cele necesare.) 4. (fig.) a se bolovăni. (Norii se ~.)

ÎNGRĂMĂDÍT adj. 1. ghemuit, îndesat, înghesuit. (Stăteau ~ ca vai de lume.) 2. burdușit, îndesat, înghesuit, ticsit, (rar) tescuít, (reg.) bucșít. (Un geamantan ~.)

Intrare: îngrămădi

Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) îngrămădi îngrămădire îngrămădit îngrămădind singular plural
îngrămădește îngrămădiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) îngrămădesc (să) îngrămădesc îngrămădeam îngrămădii îngrămădisem
a II-a (tu) îngrămădești (să) îngrămădești îngrămădeai îngrămădiși îngrămădiseși
a III-a (el, ea) îngrămădește (să) îngrămădească îngrămădea îngrămădi îngrămădise
plural I (noi) îngrămădim (să) îngrămădim îngrămădeam îngrămădirăm îngrămădiserăm, îngrămădisem*
a II-a (voi) îngrămădiți (să) îngrămădiți îngrămădeați îngrămădirăți îngrămădiserăți, îngrămădiseți*
a III-a (ei, ele) îngrămădesc (să) îngrămădească îngrămădeau îngrămădi îngrămădiseră
Intrare: îngrămădit
îngrămădit adjectiv

Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular îngrămădit îngrămăditul îngrămădi îngrămădita
plural îngrămădiți îngrămădiții îngrămădite îngrămăditele
genitiv-dativ singular îngrămădit îngrămăditului îngrămădite îngrămăditei
plural îngrămădiți îngrămădiților îngrămădite îngrămăditelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)