3 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INFORMÁ, informez, vb. I. Tranz. A da cuiva informații despre ceva sau despre cineva, a face cunoscut; a înștiința. ♦ Refl. A căuta să se pună la curent cu ceva, a lua, a strânge informații, a se interesa, a se iniția, a se documenta, a se edifica. – Din fr. informer, lat. informare.

INFORMÁ, informez, vb. I. Tranz. A da cuiva informații despre ceva sau despre cineva, a face cunoscut; a înștiința. ♦ Refl. A căuta să se pună la curent cu ceva, a lua, a strânge informații, a se interesa, a se iniția, a se documenta, a se edifica. – Din fr. informer, lat. informare.

informa [At: NEGRUZZI, S. I, 325 / Pzi: ~mez / E: fr informer] 1 vt A furniza noi date. 2 vt A aduce la cunoștință elemente ascunse. 3 vr A strânge informații despre ceva Si: a cerceta. 4 vr A se interesa de cineva.

INFORMÁ, informez, vb. I. Tranz. (Adesea urmat de determinări introduse prin «despre», «de», «în privința», «cu privire la») A da cuiva informații despre ceva, a procura lămuriri, a face cunoscut, a pune în curent; a înștiința, a încunoștința. M-a informat despre evenimentele survenite.Refl. A căuta să se pună în curent cu ceva, a culege informații; a se interesa. Cea mai mare crimă a unui conducător este să nu fie informat despre lucruri și despre oameni. Să nu știe să se informeze. CAMIL PETRESCU, B. 173. Informîndu-ne de locuința acestui vestit distilator, ni se răspunse că... NEGRUZZI, S. I 325.

INFORMÁ vb. I. 1. tr. A da cuiva informații; a înștiința. 2. refl. A strânge informații; a înștiința. 2. refl. A strânge informații, știri; a se interesa. [< fr. informer, it., lat. informare].

INFORMÁ vb. I. tr. a da cuiva informații; a înștiința. II. refl. a strânge informații, știri; a se interesa. (< fr. /s’/informer, lat. informare)

A INFORMÁ ~éz tranz. A face să dispună de informație. 2) A pune în cunoștință de cauză printr-o informație; a pune la curent; a anunța; a înștiința. /<fr. informer, lat. informare

A SE INFORMÁ mă ~éz intranz. A strânge informații; a se pune la curent pe bază de informații; a se documenta. /<fr. informer, lat. informare

informà v. 1. a da informațiuni; 2. a instrui o cauză criminală: justiția informează; 3. a căuta să afle.

INFÓRM, -Ă, informi, -e, adj. Care nu are o formă determinată sau un contur precis, fără formă; care este lucrat grosolan, care are forma nepotrivită, brută, dizgrațioasă. ♦ Fig. Imperfect, nedesăvârșit. – Din fr. informe, lat. informis.

INFÓRM, -Ă, informi, -e, adj. Care nu are o formă determinată sau un contur precis, fără formă; care este lucrat grosolan, care are forma nepotrivită, brută, dizgrațioasă. ♦ Fig. Imperfect, nedesăvârșit. – Din fr. informe, lat. informis.

înform a [At: ODOBESCU, S. II, 3/6 / Pl: ~i, ~e / E: fr informe, lat informis] 1 Lipsit de o formă precisă Cf amorf 2 (Fig) Grosolan. 3 (Fig) Cu altă formă decât cea așteptată. 4 Diform. 5 Disproporționat. 7 (Fig) Imperfect. 8 (Fig) Disgrațios.

înforma [At: ZILOT, C, 353 / V: ~fur~ / Pzi: ~mez / E: în + formă] 1-2 vtr (Înv) A (se) constitui. 3 vr A se transforma. 4 vr (Reg) A lua o formă frumoasă. 5 vr (Pex) A se găti.

INFÓRM, -Ă, informi, -e, adj. Care nu are o formă determinată sau un contur precis; (despre obiecte fabricate, prelucrate) fără formă potrivită, adecvată; grosolan. Bărci informe și primitive, sculptate într-un trunchi de copac... alunecau mai departe. ANGHEL, PR. 43. Un prag inform la o sărmană colibă. CARAGIALE, N. S. 33. Se întîlnesc și mici idolași informi, lucrați în lut, or în bronz. ODOBESCU, S. II 145. ♦ Fig. Nedesăvîrșit, imperfect. N-am fi putut ajunge decît la o încercare informă, cu mult mai prejos de legitimele d-voastre așteptări. ODOBESCU, S. II 399.

ÎNFORMÁ, înformez, vb. I. Tranz. (Învechit) A forma, a alcătui. Neasemănările înformează... geniul limbilor și desparte o limbă de alta. RUSSO, S. 87. [Hotarul județului] apucă pe la Mihăileni... înformînd un cot cu Molnița. I. IONESCU, D. 10.

INFÓRM, -Ă adj. Lipsit de o formă precisă; grosolan, brut. ♦ (Fig.) Nedesăvârșit; imperfect. [< fr., it. informe, cf. lat. informis].

INFÓRM, -Ă adj. 1. fără formă precisă; cu o formă nepotrivită. ◊ grosolan, brut. 2. (fig.) nedesăvârșit. (< fr. informe, lat. informis)

INFÓRM ~ă (~i, ~e) 1) Care nu are o formă bine determinată; fără contur precis. 2) fig. Care nu este desăvârșit; cu defecte sau cu neajunsuri; nedesăvârșit; imperfect. /<fr. informe, lat. informis

inform a. 1. cu o formă grosolană sau imperfectă: animal inform; 2. fig. lipsit de preciziune: operă informă.

*infórm, -ă adj. (lat. informis, fr. informe). Amorf, fără formă precisă: bloc inform. Urît, dizgrațios. V. diform.

*informéz v. tr. (fr. informer; lat. informare, a da formă, a instrui). Inștiințez, daŭ informațiunĭ. V. intr. Jur. Instruesc o cauză criminală: a informa contra cuĭva. V. refl. Culeg informațiunĭ, cercetez ce s’a întîmplat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

informá (a ~) vb., ind. prez. 3 informeáză

arată toate definițiile

Intrare: informa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • informa
  • informare
  • informat
  • informatu‑
  • informând
  • informându‑
singular plural
  • informea
  • informați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • informez
(să)
  • informez
  • informam
  • informai
  • informasem
a II-a (tu)
  • informezi
(să)
  • informezi
  • informai
  • informași
  • informaseși
a III-a (el, ea)
  • informea
(să)
  • informeze
  • informa
  • informă
  • informase
plural I (noi)
  • informăm
(să)
  • informăm
  • informam
  • informarăm
  • informaserăm
  • informasem
a II-a (voi)
  • informați
(să)
  • informați
  • informați
  • informarăți
  • informaserăți
  • informaseți
a III-a (ei, ele)
  • informea
(să)
  • informeze
  • informau
  • informa
  • informaseră
Intrare: inform
inform adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inform
  • informul
  • informu‑
  • informă
  • informa
plural
  • informi
  • informii
  • informe
  • informele
genitiv-dativ singular
  • inform
  • informului
  • informe
  • informei
plural
  • informi
  • informilor
  • informe
  • informelor
vocativ singular
plural
Intrare: înforma
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înforma
  • ‑nforma
  • înformare
  • ‑nformare
  • înformat
  • ‑nformat
  • înformatu‑
  • ‑nformatu‑
  • înformând
  • ‑nformând
  • înformându‑
  • ‑nformându‑
singular plural
  • înformea
  • ‑nformea
  • înformați
  • ‑nformați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înformez
  • ‑nformez
(să)
  • înformez
  • ‑nformez
  • înformam
  • ‑nformam
  • înformai
  • ‑nformai
  • înformasem
  • ‑nformasem
a II-a (tu)
  • înformezi
  • ‑nformezi
(să)
  • înformezi
  • ‑nformezi
  • înformai
  • ‑nformai
  • înformași
  • ‑nformași
  • înformaseși
  • ‑nformaseși
a III-a (el, ea)
  • înformea
  • ‑nformea
(să)
  • înformeze
  • ‑nformeze
  • înforma
  • ‑nforma
  • înformă
  • ‑nformă
  • înformase
  • ‑nformase
plural I (noi)
  • înformăm
  • ‑nformăm
(să)
  • înformăm
  • ‑nformăm
  • înformam
  • ‑nformam
  • înformarăm
  • ‑nformarăm
  • înformaserăm
  • ‑nformaserăm
  • înformasem
  • ‑nformasem
a II-a (voi)
  • înformați
  • ‑nformați
(să)
  • înformați
  • ‑nformați
  • înformați
  • ‑nformați
  • înformarăți
  • ‑nformarăți
  • înformaserăți
  • ‑nformaserăți
  • înformaseți
  • ‑nformaseți
a III-a (ei, ele)
  • înformea
  • ‑nformea
(să)
  • înformeze
  • ‑nformeze
  • înformau
  • ‑nformau
  • înforma
  • ‑nforma
  • înformaseră
  • ‑nformaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

informa

  • 1. A da cuiva informații despre ceva sau despre cineva, a face cunoscut.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: anunța încunoștința înștiința un exemplu
    exemple
    • M-a informat despre evenimentele survenite.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv A căuta să se pună la curent cu ceva, a lua, a strânge informații, a se interesa, a se iniția, a se documenta, a se edifica.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
      exemple
      • Cea mai mare crimă a unui conducător este să nu fie informat despre lucruri și despre oameni. Să nu știe să se informeze. CAMIL PETRESCU, B. 173.
      • Informîndu-ne de locuința acestui vestit distilator, ni se răspunse că... NEGRUZZI, S. I 325.

etimologie:

inform

  • 1. Care nu are o formă determinată sau un contur precis, fără formă; care este lucrat grosolan, care are forma nepotrivită, brută, dizgrațioasă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: amorf brut grosolan 3 exemple
    exemple
    • Bărci informe și primitive, sculptate într-un trunchi de copac... alunecau mai departe. ANGHEL, PR. 43.
      surse: DLRLC
    • Un prag inform la o sărmană colibă. CARAGIALE, N. S. 33.
      surse: DLRLC
    • Se întîlnesc și mici idolași informi, lucrați în lut, or în bronz. ODOBESCU, S. II 145.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • N-am fi putut ajunge decît la o încercare informă, cu mult mai prejos de legitimele d-voastre așteptări. ODOBESCU, S. II 399.
        surse: DLRLC

etimologie:

înforma înformat

etimologie: