3 intrări

46 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INFLUENȚÁ, influențez, vb. I. Tranz. și intranz. A exercita o influență asupra unei ființe sau a unui lucru; a înrâuri. ◊ Refl. recipr. Două forțe care se influențează reciproc. – Din fr. influencer.

INFLUENȚÁ, influențez, vb. I. Tranz. și intranz. A exercita o influență asupra unei ființe sau a unui lucru; a înrâuri. ◊ Refl. recipr. Două forțe care se influențează reciproc. – Din fr. influencer.

influența [At: DA / Pzi: ez / E: fr influencer] 1-2 vit A exercita o influență asupra unei ființe sau a unui lucru Si: a înrâuri.

INFLUENȚÁ, influențez, vb. I. Tranz. A exercita o influență asupra unui lucru sau asupra unei persoane; a înrîuri. Se lasă influențat de prieteni.Intranz. (Construit cu determinări introduse prin prep. «asupra») Ne găsim în fața unei probleme foarte însemnate: prin ce a influențat Eminescu asupra literaturii noastre? IONESCU-RION, C. 64.

INFLUENȚÁ vb. I. tr., intr. A exercita o influență (asupra cuiva sau a ceva); a înrâuri. [< fr. influencer, it. influenzare].

INFLUENȚÁ vb. tr., intr. a exercita o influență; a înrâuri. (< fr. influencer)

A INFLUENȚÁ ~éz 1. tranz. (ființe, lucruri) A supune unei influențe; a modifica printr-o influență; a înrâuri. 2. intranz. A avea influență. [Sil. in-flu-en-] /<fr. influencer

A SE INFLUENȚÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A fi în influență (unul cu altul). /<fr. influencer

influențà v. a exercita o influență, a lucra asupra cuiva.

INFLUÉNȚĂ1, influențe, s. f. 1. Acțiune exercitată asupra unui lucru sau asupra unei ființe, putând duce la schimbarea lor; înrâurire. ♦ Spec. Acțiune pe care o persoană o exercită asupra alteia (deliberat, pentru a-i schimba caracterul, evoluția, sau involuntar, prin prestigiul, autoritatea, puterea de care se bucură). 2. (Fiz.; în sintagma) Electrizare prin influență = separare a sarcinilor electrice și redistribuirea lor pe suprafața unui conductor, datorată acțiunii unui câmp electric; inducție electrostatică. [Var.: influénție, influínță s. f.] – Din fr. influence.

INFLUÉNȚĂ2, influențe, s. f. (Înv.) Nume dat unei boli epidemice asemănătoare cu gripa; p. gener. gripă. – Din fr., it. influenza, germ. Influenza.

INFLUÉNȚIE s. f. v. influență1.

INFLUÍNȚĂ s. f. v. influență1.

influență1 sf [At: (a. 1774) URICARIUL, I, 177/20 / V: (înv) ~ție, ~uință / Pl: ~țe / E: fr influence] 1 Acțiune exercitată asupra unei ființe sau a unui lucru, putând să-i modifice conținutul, caracterul, forma etc. 2 (Fiz; îs) Electrizare prin ~ (înv electrică) Separare a sarcinilor electrice și redistribuire a lor pe suprafața unui conductor, datorită acțiunii unui câmp electric Si: inducție electrostatică. 3 (Fig) Autoritate. 4 Putere. 5-6 Acțiune exercitată de o persoană asupra alteia (deliberat, pentru a-i schimba caracterul, evoluția, sau) involuntar, prin prestigiul, autoritatea, puterea de care se bucură. 7 (Jur; îs) Trafic de ~ Delict prin care o persoană determină o autoritate să ia o hotărâre favorabilă, prin înlesnirea de a obține foloase necuvenite. corectată

influență2 sf [At: DA / Pl: ~țe / E: it influenza] (Med; înv) Gripă.

INFLUÉNȚĂ1, influențe, s. f. 1. Acțiune exercitată asupra unui lucru sau asupra unei ființe, putând duce la schimbarea lor; înrâurire. ♦ Spec. Acțiune pe care o persoană o exercită asupra alteia (deliberat, pentru a-i schimba caracterul, evoluția, sau involuntar, prin prestigiul, autoritatea, puterea de care se bucură). 2. (Fiz.; în sintagma) Electrizare prin influență = separare a sarcinilor electrice și redistribuirea lor pe suprafața unui conductor, datorită acțiunii unui câmp electric; inducție electrostatică. [Var.: influénție, influínță s. f.] – Din fr. influence.

INFLUÉNȚĂ2, influențe, s. f. (înv.) Nume dat unei boli epidemice asemănătoare cu gripa; p. gener. gripă. – Din fr., it. influenza, germ. Influenza.

INFLUÉNȚIE s. f. V. influență1.

INFLUÍNȚĂ s. f. V. influență1.

arată toate definițiile

Intrare: influența
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • influența
  • influențare
  • influențat
  • influențatu‑
  • influențând
  • influențându‑
singular plural
  • influențea
  • influențați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • influențez
(să)
  • influențez
  • influențam
  • influențai
  • influențasem
a II-a (tu)
  • influențezi
(să)
  • influențezi
  • influențai
  • influențași
  • influențaseși
a III-a (el, ea)
  • influențea
(să)
  • influențeze
  • influența
  • influență
  • influențase
plural I (noi)
  • influențăm
(să)
  • influențăm
  • influențam
  • influențarăm
  • influențaserăm
  • influențasem
a II-a (voi)
  • influențați
(să)
  • influențați
  • influențați
  • influențarăți
  • influențaserăți
  • influențaseți
a III-a (ei, ele)
  • influențea
(să)
  • influențeze
  • influențau
  • influența
  • influențaseră
Intrare: influență (acțiune)
influență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • influență
  • influența
plural
  • influențe
  • influențele
genitiv-dativ singular
  • influențe
  • influenței
plural
  • influențe
  • influențelor
vocativ singular
plural
influenție substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • influenție
  • influenția
plural
  • influenții
  • influențiile
genitiv-dativ singular
  • influenții
  • influenției
plural
  • influenții
  • influențiilor
vocativ singular
plural
influință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • influință
  • influința
plural
  • influințe
  • influințele
genitiv-dativ singular
  • influințe
  • influinței
plural
  • influințe
  • influințelor
vocativ singular
plural
Intrare: influență (gripă)
influență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • influență
  • influența
plural
  • influențe
  • influențele
genitiv-dativ singular
  • influențe
  • influenței
plural
  • influențe
  • influențelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

influența

  • 1. A exercita o influență asupra unei ființe sau a unui lucru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: înrâuri attach_file 3 exemple
    exemple
    • Se lasă influențat de prieteni.
      surse: DLRLC
    • Ne găsim în fața unei probleme foarte însemnate: prin ce a influențat Eminescu asupra literaturii noastre? IONESCU-RION, C. 64.
      surse: DLRLC
    • reflexiv reciproc Două forțe care se influențează reciproc.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

influență (acțiune) influenție influință

  • 1. Acțiune exercitată asupra unui lucru sau asupra unei ființe, putând duce la schimbarea lor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: înrâurire attach_file 3 exemple
    exemple
    • An de an se profilează tot mai viu, mai puternic, mai măreț, pe arena de luptă a tuturor popoarelor, influența internațională a Revoluției din Octombrie. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 318, 1/1.
      surse: DLRLC
    • Ajungem... la sălile care conțin opere ale artiștilor sovietici... Se vede clar că au căzut cătușele... Dispare formalismul. Se șterg urmele influenței decadente apusene. STANCU, U.R.S.S. 58.
      surse: DLRLC
    • Influența pe care o exercită la sfîrșitul secolului al XIX-lea muzica rusă asupra muzicii apusene se datorește în bună parte și activității neobosite a lui Ceaikovski. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 383, 3/4.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin specializare Acțiune pe care o persoană o exercită asupra alteia (deliberat, pentru a-i schimba caracterul, evoluția, sau involuntar, prin prestigiul, autoritatea, puterea de care se bucură).
      exemple
      • Făcea multe servicii prin influența lui la mărimile zilei. REBREANU, R. I 34.
        surse: DLRLC
      • Știam că amicul meu... are multă influență asupra unei persoane de care atîrnau la un moment niște interese ale mele. CARAGIALE, O. II 292.
        surse: DLRLC
  • 2. fizică (în) sintagmă Electrizare prin influență = separare a sarcinilor electrice și redistribuirea lor pe suprafața unui conductor, datorată acțiunii unui câmp electric; inducție electrostatică.
    surse: DEX '09

etimologie:

influență (gripă)

etimologie: