3 intrări

46 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INFLUÉNȚĂ1, influențe, s. f. 1. Acțiune exercitată asupra unui lucru sau asupra unei ființe, putând duce la schimbarea lor; înrâurire. ♦ Spec. Acțiune pe care o persoană o exercită asupra alteia (deliberat, pentru a-i schimba caracterul, evoluția, sau involuntar, prin prestigiul, autoritatea, puterea de care se bucură). 2. (Fiz.; în sintagma) Electrizare prin influență = separare a sarcinilor electrice și redistribuirea lor pe suprafața unui conductor, datorată acțiunii unui câmp electric; inducție electrostatică. [Var.: influénție, influínță s. f.] – Din fr. influence.

INFLUÉNȚĂ2, influențe, s. f. (Înv.) Nume dat unei boli epidemice asemănătoare cu gripa; p. gener. gripă. – Din fr., it. influenza, germ. Influenza.

influență1 sf [At: (a. 1774) URICARIUL, I, 177/20 / V: (înv) ~ție, ~uință / Pl: ~țe / E: fr influence] 1 Acțiune exercitată asupra unei ființe sau a unui lucru, putând să-i modifice conținutul, caracterul, forma etc. 2 (Fiz; îs) Electrizare prin ~ (înv electrică) Separare a sarcinilor electrice și redistribuire a lor pe suprafața unui conductor, datorită acțiunii unui câmp electric Si: inducție electrostatică. 3 (Fig) Autoritate. 4 Putere. 5-6 Acțiune exercitată de o persoană asupra alteia (deliberat, pentru a-i schimba caracterul, evoluția, sau) involuntar, prin prestigiul, autoritatea, puterea de care se bucură. 7 (Jur; îs) Trafic de ~ Delict prin care o persoană determină o autoritate să ia o hotărâre favorabilă, prin înlesnirea de a obține foloase necuvenite. corectată

influență2 sf [At: DA / Pl: ~țe / E: it influenza] (Med; înv) Gripă.

INFLUÉNȚĂ1, influențe, s. f. 1. Acțiune exercitată asupra unui lucru sau asupra unei ființe, putând duce la schimbarea lor; înrâurire. ♦ Spec. Acțiune pe care o persoană o exercită asupra alteia (deliberat, pentru a-i schimba caracterul, evoluția, sau involuntar, prin prestigiul, autoritatea, puterea de care se bucură). 2. (Fiz.; în sintagma) Electrizare prin influență = separare a sarcinilor electrice și redistribuirea lor pe suprafața unui conductor, datorită acțiunii unui câmp electric; inducție electrostatică. [Var.: influénție, influínță s. f.] – Din fr. influence.

INFLUÉNȚĂ2, influențe, s. f. (înv.) Nume dat unei boli epidemice asemănătoare cu gripa; p. gener. gripă. – Din fr., it. influenza, germ. Influenza.

INFLUÉNȚĂ1 s. f. (Învechit) Nume dat altădată unei boli epidemice avînd simptome asemănătoare cu ale gripei.

INFLUÉNȚĂ2, influențe, s. f. 1. Acțiune (sau complex de acțiuni) care se exercită asupra unui lucru sau a unei persoane și este capabilă să modifice conținutul, concepțiile, sentimentele, deprinderile etc. An de an se profilează tot mai viu, mai puternic, mai măreț, pe arena de luptă a tuturor popoarelor, influența internațională a Revoluției din Octombrie. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 318, 1/1. Ajungem... la sălile care conțin opere ale artiștilor sovietici... Se vede clar că au căzut cătușele... Dispare formalismul. Se șterg urmele influenței decadente apusene. STANCU, U.R.S.S. 58. ◊ (Precedat de verbele «a avea» sau «a exercita») Influența pe care o exercită la sfîrșitul secolului al XIX-lea muzica rusă asupra muzicii apusene se datorește în bună parte și activității neobosite a lui Ceaikovski. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 383, 3/4. 2. Autoritate, trecere. Făcea multe servicii prin influența lui la mărimile zilei. REBREANU, R. I 34. Știam că amicul meu... are multă influență asupra unei persoane de care atîrnau la un moment niște interese ale mele. CARAGIALE, O. II 292. – Variantă: (învechit) influínță (NEGRUZZI, S. I 143) s. f.

INFLUÉNȚĂ s.f. 1. Acțiune exercitată asupra unei ființe sau asupra unui lucru, putând să-i modifice conținutul, caracterul, forma etc. 2. Putere, trecere, precădere. 3. (Med.) Răceală, gripă. [Cf. fr. influence, it. influenza].

INFLUÉNȚĂ2 s. f. gripă. (< it. influenza)

INFLUÉNȚĂ1 s. f. 1. acțiune exercitată asupra unei ființe sau a unui lucru, putând să-i modifice conținutul, caracterul, forma etc. 2. putere, trecere, precădere. (< fr. influence)

INFLUÉNȚĂ ~e f. 1) Acțiune pe care o exercită cineva sau ceva asupra unui lucru sau a unei ființe, modificându-i trăsăturile (de formă, de conținut, de caracter etc.). 2) Considerație de care se bucură cineva; trecere. /<fr. influence, lat. influentia

influență f. 1. acțiune ce o persoană sau un lucru exercită asupra altora: influența climei asupra temperamentului; 2. fig. autoritate, credit: a avea o mare influență; 3. Med. gripă.

*influénță f., pl. e (fr. influence, lat. in-fluentia). 1. Acțiunea unuĭ lucru asupra altuĭa: influența combinată a soareluĭ și a luniĭ produce fluxu și refluxu. 2. Fig. Trecere, vază, putere: acest om are influență în minister. 3. (it. influenza). Gripă, guturaĭ violent și epidemic. V. înrîurire.

INFLUENȚÁ, influențez, vb. I. Tranz. și intranz. A exercita o influență asupra unei ființe sau a unui lucru; a înrâuri. ◊ Refl. recipr. Două forțe care se influențează reciproc. – Din fr. influencer.

INFLUENȚÁ, influențez, vb. I. Tranz. și intranz. A exercita o influență asupra unei ființe sau a unui lucru; a înrâuri. ◊ Refl. recipr. Două forțe care se influențează reciproc. – Din fr. influencer.

INFLUÉNȚIE s. f. v. influență1.

INFLUÍNȚĂ s. f. v. influență1.

influența [At: DA / Pzi: ez / E: fr influencer] 1-2 vit A exercita o influență asupra unei ființe sau a unui lucru Si: a înrâuri.

arată toate definițiile

Intrare: influență (acțiune)
influență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • influență
  • influența
plural
  • influențe
  • influențele
genitiv-dativ singular
  • influențe
  • influenței
plural
  • influențe
  • influențelor
vocativ singular
plural
influenție substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • influenție
  • influenția
plural
  • influenții
  • influențiile
genitiv-dativ singular
  • influenții
  • influenției
plural
  • influenții
  • influențiilor
vocativ singular
plural
influință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • influință
  • influința
plural
  • influințe
  • influințele
genitiv-dativ singular
  • influințe
  • influinței
plural
  • influințe
  • influințelor
vocativ singular
plural
Intrare: influență (gripă)
influență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • influență
  • influența
plural
  • influențe
  • influențele
genitiv-dativ singular
  • influențe
  • influenței
plural
  • influențe
  • influențelor
vocativ singular
plural
Intrare: influența
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • influența
  • influențare
  • influențat
  • influențatu‑
  • influențând
  • influențându‑
singular plural
  • influențea
  • influențați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • influențez
(să)
  • influențez
  • influențam
  • influențai
  • influențasem
a II-a (tu)
  • influențezi
(să)
  • influențezi
  • influențai
  • influențași
  • influențaseși
a III-a (el, ea)
  • influențea
(să)
  • influențeze
  • influența
  • influență
  • influențase
plural I (noi)
  • influențăm
(să)
  • influențăm
  • influențam
  • influențarăm
  • influențaserăm
  • influențasem
a II-a (voi)
  • influențați
(să)
  • influențați
  • influențați
  • influențarăți
  • influențaserăți
  • influențaseți
a III-a (ei, ele)
  • influențea
(să)
  • influențeze
  • influențau
  • influența
  • influențaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

influență (acțiune) influenție influință

  • 1. Acțiune exercitată asupra unui lucru sau asupra unei ființe, putând duce la schimbarea lor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: înrâurire attach_file 3 exemple
    exemple
    • An de an se profilează tot mai viu, mai puternic, mai măreț, pe arena de luptă a tuturor popoarelor, influența internațională a Revoluției din Octombrie. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 318, 1/1.
      surse: DLRLC
    • Ajungem... la sălile care conțin opere ale artiștilor sovietici... Se vede clar că au căzut cătușele... Dispare formalismul. Se șterg urmele influenței decadente apusene. STANCU, U.R.S.S. 58.
      surse: DLRLC
    • Influența pe care o exercită la sfîrșitul secolului al XIX-lea muzica rusă asupra muzicii apusene se datorește în bună parte și activității neobosite a lui Ceaikovski. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 383, 3/4.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin specializare Acțiune pe care o persoană o exercită asupra alteia (deliberat, pentru a-i schimba caracterul, evoluția, sau involuntar, prin prestigiul, autoritatea, puterea de care se bucură).
      exemple
      • Făcea multe servicii prin influența lui la mărimile zilei. REBREANU, R. I 34.
        surse: DLRLC
      • Știam că amicul meu... are multă influență asupra unei persoane de care atîrnau la un moment niște interese ale mele. CARAGIALE, O. II 292.
        surse: DLRLC
  • 2. fizică (în) sintagmă Electrizare prin influență = separare a sarcinilor electrice și redistribuirea lor pe suprafața unui conductor, datorată acțiunii unui câmp electric; inducție electrostatică.
    surse: DEX '09

etimologie:

influență (gripă)

etimologie:

influența

  • 1. A exercita o influență asupra unei ființe sau a unui lucru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: înrâuri attach_file 3 exemple
    exemple
    • Se lasă influențat de prieteni.
      surse: DLRLC
    • Ne găsim în fața unei probleme foarte însemnate: prin ce a influențat Eminescu asupra literaturii noastre? IONESCU-RION, C. 64.
      surse: DLRLC
    • reflexiv reciproc Două forțe care se influențează reciproc.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: