3 intrări

26 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

INFIRMÁ, infirm, vb. I. Tranz. A anula, a respinge, a declara nevalabil, a dovedi ca neadevărat, nefundat. ♦ A desființa un act (sau o măsură) ca fiind nelegal sau netemeinic; a invalida. – Din fr. infirmer, lat. infirmare.

INFIRMÁ, infírm, vb. I. Tranz. A anula, a respinge, a declara nevalabil; a dovedi ca neadevărat, nefundat. ♦ A desființa un act (sau o măsură) ca fiind nelegal sau netemeinic; a invalida. – Din fr. infirmer, lat. infirmare.

INFIRMÁ, infírm, vb. I. Tranz. A zdruncina autoritatea sau valabilitatea unui lucru, a declara nevalabil, a dovedi ca neadevărat. ♦ A desființa un mandat de arestare sau o ordonanță emisă de un anchetator penal. Mandatul de arestare a fost infirmat.

infirmá (a ~) vb., ind. prez. 3 infírmă

infirmá vb., ind. prez. 1 sg. infírm, 3 sg. și pl. infírmă

INFIRMÁ vb. 1. a contrazice, a dezminți. (Acest fapt ~ părerea curentă.) 2. a anula, (fig.) a răsturna. (A ~ o teorie.) 3. v. abroga.

A infirma ≠ a adeveri, a afirma, a confirma

INFIRMÁ vb. I. tr. A dovedi, a declara nevalabil, neadevărat. ♦ A anula (un mandat de arestare, o hotărâre). [P.i. infírm. / < fr. infirmer, it., lat. infirmare].

INFIRMÁ vb. tr. a declara nevalabil, nefondat, a anula; a invalida; (fig.) a dezminți. (< fr. infirmer, lat. infirmare)

A INFIRMÁ infírm tranz. 1) (acte, dispoziții oficiale etc.) A declara nul printr-un ordin; a aboli; a abroga; a contramanda; a revoca; a anula. 2) (teorii, teze, afirmații) A demonstra ca fiind nefondat. /<fr. infirmer, lat. infirmare

infirmà V. 1. a face mai slab, a lua tăria: a infirma o mărturie; 2. Jur. a anula: a infirma o sentință.

INFÍRM, -Ă, infirmi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o infirmitate; schilod, neputincios, invalid, beteag. – Din fr. infirme, lat. infirmus.

INFÍRM, -Ă, infirmi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o infirmitate; schilod, neputincios, invalid, beteag. – Din fr. infirme, lat. infirmus.

INFÍRM, -Ă, infirmi, -e, adj. (Despre oameni) Lipsit de o parte a trupului sau de posibilitatea de a o folosi; beteag, schilod. ◊ (Rar, despre o parte a corpului) [Copacul] cu trunchiul zgîrcit ca niște genunchi infirmi. GALACTION, O. I 79. ◊ (Substantivat) Să întrețină spitaluri pentru bolnavi și infirmi. ODOBESCU, S. II 42. Instrumentele cu care se servește spre căutarea infirmilor. id. ib. 94.

infírm adj. m., s. m., pl. infírmi; adj. f., s. f. infírmă, pl. infírme

infírm adj. m., s. m., pl. infírmi; f. sg. infírmă, pl. infírme

INFÍRM adj., s. (MED.) invalid, schilod, (pop.) beteag, schilav, (înv. și reg.) calic, neputincios, nevolnic, sec, slăbănog, (reg.) schilăvos, șont, șonțit, (Transilv., Mold. și Bucov.) chilav, (înv.) mișel, rupturit, secat, (fam.) șontorog. (Om ~.)

Infirm ≠ valid, întreg, teafăr

INFÍRM, -Ă adj., s.m. și f. Schilod, beteag, neputincios. [Cf. fr. infirme, lat. infirmus].

INFÍRM, -Ă adj., s. m. f. schilod, neputincios, invalid. (< fr. infirme, lat. infirmus)

Intrare: infirm (adj.)
infirm adjectiv

Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular infirm infirmul infirmă infirma
plural infirmi infirmii infirme infirmele
genitiv-dativ singular infirm infirmului infirme infirmei
plural infirmi infirmilor infirme infirmelor
vocativ singular
plural
Intrare: infirma

Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) infirma infirmare infirmat infirmând singular plural
infirmă infirmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) infirm (să) infirm infirmam infirmai infirmasem
a II-a (tu) infirmi (să) infirmi infirmai infirmași infirmaseși
a III-a (el, ea) infirmă (să) infirme infirma infirmă infirmase
plural I (noi) infirmăm (să) infirmăm infirmam infirmarăm infirmaserăm, infirmasem*
a II-a (voi) infirmați (să) infirmați infirmați infirmarăți infirmaserăți, infirmaseți*
a III-a (ei, ele) infirmă (să) infirme infirmau infirma infirmaseră
Intrare: infirmă

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular infirmă infirma
plural infirme infirmele
genitiv-dativ singular infirme infirmei
plural infirme infirmelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)