13 definiții pentru infim


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

infim, ~ă a [At: CARAGIALE, S. N. 108 / Pl: ~i, ~e / E: fr infime] 1 (D. rang, grad, specie etc.) Cel mai mic Si: minuscul. 2 Neimportant.

INFÍM, -Ă, infimi, -e, adj. Extrem de mic; minuscul, neînsemnat. – Din fr. infime, lat. infimus.

INFÍM, -Ă, infimi, -e, adj. Extrem de mic; minuscul, neînsemnat. – Din fr. infime, lat. infimus.

INFÍM, -Ă, infimi, -e, adj. Extrem de mic. V. minuscul. Cu o sumă infimă poți parcurge Moscova în lung și în lat, adică poți face o călătorie de zeci de kilometri. STANCU, U.R.S.S. 20. Sub razele puternice ale soarelui, nisipurile strălucesc din miliardele lor de infime cristaluri. BOGZA, C. O. 399. – Accentuat și: ínfim.

INFÍM, -Ă adj. Extrem de mic; minuscul; neînsemnat. [< fr. infime, cf. lat. infimus].

INFÍM/ÍNFIM, -Ă adj. extrem de mic; minuscul; neînsemnat. (< fr. infime, lat. infimus)

INFÍM ~ă (~i, ~e) Care este foarte mic; extrem de mic; minim; minuscul; infinitezimal. Număr ~. /<fr. infime, lat. infimus

infim a. cel mai de jos, în gradul cel din urmă: rangurile infime ale societății.

*ínfim, -ă adj. (lat. infimus, superlativu d. inferus, cel de jos. V. inferior). Cel maĭ de jos, cel maĭ mic în grad: rangurile infime ale societățiĭ. O infimă minoritate, o grupă de oamenĭ foarte mică față de una mult maĭ mare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!infím adj. m., pl. infími; f. infímă, pl. infíme

infím/ínfim adj. m., pl. infími/ínfimi; f. sg. infímă/ínfimă, pl. infíme/ínfime


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INFÍM adj. microscopic, minuscul, (livr.) infinitezimal. (Cantitate ~; de proporții ~.)

INFIM adj. microscopic, minuscul, (livr.) infinitezimal. (Cantitate ~; de proporții ~.)

Intrare: infim
infim adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • infim
  • infimul
  • infimu‑
  • infi
  • infima
plural
  • infimi
  • infimii
  • infime
  • infimele
genitiv-dativ singular
  • infim
  • infimului
  • infime
  • infimei
plural
  • infimi
  • infimilor
  • infime
  • infimelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

infim

  • 1. Extrem de mic.
    exemple
    • Cu o sumă infimă poți parcurge Moscova în lung și în lat, adică poți face o călătorie de zeci de kilometri. STANCU, U.R.S.S. 20.
      surse: DLRLC
    • Sub razele puternice ale soarelui, nisipurile strălucesc din miliardele lor de infime cristaluri. BOGZA, C. O. 399.
      surse: DLRLC

etimologie: