2 intrări
28 de definiții

Explicative DEX

înfieri v vz înfiera

ÎNFIERA, înfierez, vb. I. Tranz. 1. A însemna un animal cu ajutorul fierului înroșit. 2. Fig. A condamna cu toată severitatea, a osândi în public; a stigmatiza. – În + fier.

ÎNFIERA, înfierez, vb. I. Tranz. 1. A însemna un animal cu ajutorul fierului înroșit. 2. Fig. A condamna cu toată severitatea, a osândi în public; a stigmatiza. – În + fier.

ÎNFIERE, înfieri, s. f. Acțiunea de a înfia și rezultatul ei; adoptare, adopție. [Pr.: -fi-e-] – V. înfia.

ÎNFIERE, înfieri, s. f. Acțiunea de a înfia și rezultatul ei; adoptare, adopție. [Pr.: -fi-e-] – V. înfia.

înfiare sf vz înfiere

înfiera2 vt [At: DOSOFTEI, V. S. 60/2 / S și: înfera / V: (reg) înhera / Pzi: ~rez / E: în- + fier] 1 A însemna un condamnat, animal, un arbore cu fier înroșit. 2 (Fig) A condamna cu severitate. 3 A defăima în public. 4 (Rar; îf înfera) A îmbrăca sau a lega în fier Si: a fereca.

înfiere sf [At: DA ms / P: ~fi-e~ / V: (rar) ~are, ~iire / Pl: ~ri / E: înfia] 1 Adoptare cu forme legale a unui copil Si: (înv) înfială. 2 (Nob) Însușire a unor cuvinte, păreri etc.

înfiire sf vz înfiere

ÎNFIERA (-rez) vb. tr. 1 A face cuiva un semn, a-l însemna pe frunte, arzîndu-l cu un fier înroșit în foc: cu un fier ce l-a fost ars în foc, îl înfieră la mîna dreaptă (RET.); ~ un cal; ~ coarnele boilor; ~ pe un tîlhar 2 Ⓕ A necinsti, a desonora; a atrage asupra cuiva disprețul public: unul înfierează cu toată asprimea fapta (CAR.).

ÎNFIERE sf. ⚖️ Faptul de a înfia, adopțiune.

ÎNFIERA1, înfierez, vb. I. Tranz. 1. A aplica pe corpul unui animal un fier înroșit în foc, pentru a-i face un semn distinctiv. (Refl. pas.) După două luni de la nașterea mînzului se înfierează... la șold. I. IONESCU, D. 534. ◊ (Cu privire la oameni, în special la sclavi) Să faci așa ca cei doi cumnați ai mei să nemerească la castel și, în schimbul laptelui de mistrețe, să primească să-mi fie robi și să-i înfierez. VISSARION, B. 66. Ea-l chemă la sine și, cu un fier ce l-a fost ars în foc, îl înfieră la mîna dreaptă. RETEGANUL, P. IV 37. 2. Fig. A condamna cu toată severitatea, a osîndi în public, a stigmatiza, a veșteji. [Bălcescu] a înfierat cu putere pe boierii cosmopoliți, fără patrie, turciți și franțuziți, după cum le dictau interesele. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2540. – Pronunțat: -fie-.

ÎNFIERE, înfieri, s. f. Acțiunea de a înfia și rezultatul ei; adoptare, adopțiune. – Pronunțat: -fi-e-.

A ÎNFIERA ~ez tranz. 1) (animale) A însemna cu un fier roșu; a marca printr-o danga; a dăngălui. ~ un mânz. 2) fig. (persoane, fapte etc.) A condamna în mod public; a osândi; a stigmatiza; a blama. /în + fier

înfierà v. a însemna cu un fier ars: a înfiera un cal; 2. fig. a defăima, a dezonora.

înferéz (est) și înfĭeréz (vest) v. tr. (d. fer, fĭer). Stampilez cu feru înroșit în foc, pun dangaŭa. Fig. Stigmatizez, aplic stampila infamiiĭ. V. și înfir.

înfiére f. Acțiunea de a înfia, adopțiune.

înfĭeréz, V. înferez.

Ortografice DOOM

înfiera (a ~) (desp. -fie-) vb., ind. prez. 1 sg. înfierez, 3 înfierează; conj. prez. 1 sg. să înfierez, 3 să înfiereze

înfiere (desp. -fi-e-) s. f., g.-d. art. înfierii; pl. înfieri

înfiera (a ~) (-fie-) vb., ind. prez. 3 înfierează

înfiere (-fi-e-) s. f., g.-d. art. înfierii; pl. înfieri

înfiera vb. (sil. -fie-), ind. prez. 1 sg. înfierez, 3 sg. și pl. înfierează

înfiere s. f. (sil. -fi-e-), g.-d. art. înfierii; pl. înfieri

Enciclopedice

înfiere, înfieri s. f. Acțiunea de a înfia și rezultatul ei. ♦ (Sens biblic) Unul dintre efectele botezului, care, după ce ne-a curățit de păcat, ne-a sfințit, ne-a acordat harul mântuitor și am devenit fii și moștenitori ai lui Dumnezeu prin Iisus Hristos. – Din înfia.

Sinonime

ÎNFIERA vb. 1. (reg.) a săgni, (înv.) a pecetlui, a semna. (A ~ un animal domestic.) 2. v. stigmatiza. 3. v. dezaproba.

ÎNFIERE s. (JUR.) adoptare, adopție. (~ unui copil.)

ÎNFIERA vb. 1. (reg.) a săgni, (înv.) a pecetlui, a semna. (A ~ un animal domestic.) 2. a stigmatiza, (înv.) a pecetlui. (A ~ sclavii, condamnații.) 3. a blama, a condamna, a dezaproba, a proscrie, a reproba, a respinge, a stigmatiza, (livr.) a dezavua, (rar) a sancționa, (pop.) a osîndi, (înv.) a mustra, a protesta, (fig.) a veșteji. (Opinia publică a ~ gestul lui necugetat.)

ÎNFIERE s. (JUR.) adoptare, adopție. (~ unui copil.)

Intrare: înfiera (marca, condamna)
  • silabație: în-fie-ra info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfiera
  • ‑nfiera
  • înfierare
  • ‑nfierare
  • înfierat
  • ‑nfierat
  • înfieratu‑
  • ‑nfieratu‑
  • înfierând
  • ‑nfierând
  • înfierându‑
  • ‑nfierându‑
singular plural
  • înfierează
  • ‑nfierează
  • înfierați
  • ‑nfierați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înfierez
  • ‑nfierez
(să)
  • înfierez
  • ‑nfierez
  • înfieram
  • ‑nfieram
  • înfierai
  • ‑nfierai
  • înfierasem
  • ‑nfierasem
a II-a (tu)
  • înfierezi
  • ‑nfierezi
(să)
  • înfierezi
  • ‑nfierezi
  • înfierai
  • ‑nfierai
  • înfierași
  • ‑nfierași
  • înfieraseși
  • ‑nfieraseși
a III-a (el, ea)
  • înfierează
  • ‑nfierează
(să)
  • înfiereze
  • ‑nfiereze
  • înfiera
  • ‑nfiera
  • înfieră
  • ‑nfieră
  • înfierase
  • ‑nfierase
plural I (noi)
  • înfierăm
  • ‑nfierăm
(să)
  • înfierăm
  • ‑nfierăm
  • înfieram
  • ‑nfieram
  • înfierarăm
  • ‑nfierarăm
  • înfieraserăm
  • ‑nfieraserăm
  • înfierasem
  • ‑nfierasem
a II-a (voi)
  • înfierați
  • ‑nfierați
(să)
  • înfierați
  • ‑nfierați
  • înfierați
  • ‑nfierați
  • înfierarăți
  • ‑nfierarăți
  • înfieraserăți
  • ‑nfieraserăți
  • înfieraseți
  • ‑nfieraseți
a III-a (ei, ele)
  • înfierează
  • ‑nfierează
(să)
  • înfiereze
  • ‑nfiereze
  • înfierau
  • ‑nfierau
  • înfierară
  • ‑nfierară
  • înfieraseră
  • ‑nfieraseră
înfieri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: înfiere
  • silabație: în-fi-e-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfiere
  • ‑nfiere
  • înfierea
  • ‑nfierea
plural
  • înfieri
  • ‑nfieri
  • înfierile
  • ‑nfierile
genitiv-dativ singular
  • înfieri
  • ‑nfieri
  • înfierii
  • ‑nfierii
plural
  • înfieri
  • ‑nfieri
  • înfierilor
  • ‑nfierilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfiare
  • ‑nfiare
  • înfiarea
  • ‑nfiarea
plural
  • înfieri
  • ‑nfieri
  • înfierile
  • ‑nfierile
genitiv-dativ singular
  • înfieri
  • ‑nfieri
  • înfierii
  • ‑nfierii
plural
  • înfieri
  • ‑nfieri
  • înfierilor
  • ‑nfierilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfiire
  • ‑nfiire
  • înfiirea
  • ‑nfiirea
plural
  • înfiiri
  • ‑nfiiri
  • înfiirile
  • ‑nfiirile
genitiv-dativ singular
  • înfiiri
  • ‑nfiiri
  • înfiirii
  • ‑nfiirii
plural
  • înfiiri
  • ‑nfiiri
  • înfiirilor
  • ‑nfiirilor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înfiera, înfierezverb

tranzitiv
  • 1. A însemna un animal cu ajutorul fierului înroșit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: însemna
    • format_quote reflexiv pasiv După două luni de la nașterea mînzului se înfierează... la șold. I. IONESCU, D. 534. DLRLC
    • format_quote Să faci așa ca cei doi cumnați ai mei să nemerească la castel și, în schimbul laptelui de mistrețe, să primească să-mi fie robi și să-i înfierez. VISSARION, B. 66. DLRLC
    • format_quote Ea-l chemă la sine și, cu un fier ce l-a fost ars în foc, îl înfieră la mîna dreaptă. RETEGANUL, P. IV 37. DLRLC
  • 2. figurat A condamna cu toată severitatea, a osândi în public. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote [Bălcescu] a înfierat cu putere pe boierii cosmopoliți, fără patrie, turciți și franțuziți, după cum le dictau interesele. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2540. DLRLC
etimologie:
  • În + fier DEX '09 DEX '98

înfiere, înfierisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi înfia DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.