13 definiții pentru infidel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INFIDÉL, -Ă, infideli, -e, adj. 1. Care nu este fidel; nestatornic, necredincios în sentimente, care își calcă angajamentele față de cineva, nefidel; (despre soți) care calcă credința conjugală. 2. Inexact, care nu exprimă sau respectă adevărul, realitatea. – Din fr. infidèle, lat. infidelis.

INFIDÉL, -Ă, infideli, -e, adj. 1. Care nu este fidel; nestatornic, necredincios în sentimente, care își calcă angajamentele față de cineva, nefidel; (despre soți) care calcă credința conjugală. 2. Inexact, care nu exprimă sau respectă adevărul, realitatea. – Din fr. infidèle, lat. infidelis.

infidel, ~ă a [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: lat infidelis, fr infidèle] 1 Care nu este fidel Si: necredincios. 2 (Spc; d. soți) Care are relații amoroase în afara căsătoriei. 3 Nestatornic. 4 Care-și încalcă angajamentele față de cineva. 5 Inexact. 6-7 Care (nu exprimă sau) nu respectă adevărul, realitatea. 8 (Liv; d. memorie) Care nu poate reține nimic cu exactitate. 9-10 (Îs) Traducere ~ Traducere (incorectă sau) literară.

INFIDÉL, -Ă, infideli, -e, adj. (Franțuzism) 1. (Despre persoane) Nestatornic în dragoste sau în prietenie, care înșală buna-credință, care își calcă angajamentele față de cineva; (despre soți) care încalcă credința conjugală, necredincios. 2. (Despre memorie) Care nu (mai) funcționează bine.3. (În expr.) Traducere infidelă = traducere care nu respectă originalul, incorectă, inexactă.

INFIDÉL, -Ă adj. 1. Necredincios, nestatornic, inconstant (în dragoste, în prietenie); (spec.; despre soți) care nu respectă credința conjugală. 2. (Despre memorie) Pe care nu se poate conta, bizui; slab, defectuos. ◊ Traducere infidelă = traducere incorectă, inexactă. [Cf. fr. infidèle, lat. infidelis].

INFIDÉL, -Ă adj. 1. necredincios, nestatornic, inconstant (în dragoste); (despre soți) care nu respectă credința conjugală. 2. (despre memorie) pe care nu se poate conta; slab, defectuos. ♦ traducere ~ă = traducere incorectă, inexactă. (< fr. infidèle, lat. infidelis)

INFIDÉL ~ă (~i,~e) 1) Care nu este fidel (în dragoste, sentimente); necredincios. 2) Care nu redă sau nu exprimă fidel adevărul, realitatea; inexact. /<fr. infidele, lat. infidelis

infidel a. 1. necredincios: cassier infidel; 2. puțin sigur: memorie infidelă; 3. lipsit de exactitate: traducere infidelă. ║ m. necreștin; a converti pe infideli.

*infidél, -ă adj. (lat. in-fidélis). Necredincĭos, fără fidelitate: casier infidel. Nesigur: memorie infidelă. Inexact: traducere infidelă. Subst. Care n’are adevărata religiune: a-ĭ converti pe infidelĭ. Adv. În mod infidel.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

infidél adj. m., pl. infidéli; f. infidélă, pl. infidéle

infidél adj. m., pl. infidéli; f. sg. infidélă, pl. infidéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INFIDÉL adj. 1. v. adulter. 2. v. inexact.

INFIDEL adj. adulter, necredincios, nefidel, (înv.) preacurvar, preaiubit, viclean, viclenitor, (fig.) trădător. (Bărbat ~; femeie ~.)

Infidel ≠ credincios, devotat, fidel

Intrare: infidel
infidel adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • infidel
  • infidelul
  • infidelu‑
  • infide
  • infidela
plural
  • infideli
  • infidelii
  • infidele
  • infidelele
genitiv-dativ singular
  • infidel
  • infidelului
  • infidele
  • infidelei
plural
  • infideli
  • infidelilor
  • infidele
  • infidelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

infidel

etimologie: