14 definiții pentru infanterie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

infanterie sf [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 75/21 / A și: (reg) ~rie / Pl: ~ii / E: rs инфантерия, fr infanterie] 1 (Mil) Corp de armată care luptă pe jos Vz pedestrime. 2 (Îs) ~ ușoară Infanterie cu arme ușoare, folosită la recunoașteri, la hărțuieli și la urmărirea dușmanului. 3 (Îs) ~ moto Corp de infanterie (1) dotat cu autovehicule pentru transportul personalului și al utilajului tehnic de luptă în timpul deplasărilor. 4 (Îs) ~ marină Corp de armată din forțele maritime care luptă pe uscat în sprijinul unităților de marină.

INFANTÉRIE s. f. Una dintre armele de bază, caracterizată prin faptul că duce lupta pe jos; pedestrime. ◊ Infanterie moto = infanterie dotată cu autovehicule pentru transportul personalului și al tehnicii de luptă în timpul deplasărilor. Infanterie marină = parte din forțele maritime care luptă pe uscat în sprijinul unităților de marină. – Din rus. infanteriia, fr. infanterie.

INFANTÉRIE s. f. Una dintre armele de bază, caracterizată prin faptul că duce lupta pe jos; pedestrime. ◊ Infanterie moto = infanterie dotată cu auto vehicule pentru transportul personalului și al utilajului tehnic de luptă în timpul deplasărilor. Infanterie marină = parte din forțele maritime care luptă pe uscat în sprijinul unităților de marină. – Din rus. infanteriia, fr. infanterie.

INFANTERÍE, infanterii, s. f. Parte a forțelor armate care luptă pe jos, avînd ca armă principală pușca; (învechit) pedestrime; (la pl. rar) unități din aceste forțe armate. Regiment de infanterie.Pe drumuri, prin șanțuri, mergeau repede infanteriile. CAMILAR, N. I 14. În dreapta și în stînga tranșeele infanteriei se întindeau strîmbe și capricioase. REBREANU, P. S. 85.

INFANTÉRIE s.f. Parte a forțelor armate cuprinzând trupele care luptă de obicei pe jos. [Pron. -ri-e, gen. -iei. / < fr. infanterie, cf. germ. Infanterie, it. infanteria].

INFANTÉRIE s. f. armă din compunerea trupelor de uscat care luptă, de obicei, pe jos. (< rus. infanteriia, fr. infanterie)

INFANTÉRIE f. Armată ale cărei trupe se deplasează și duc lupta pe jos; pedestrime. [G.-D. infanteriei; Sil. -ri-e] /<fr. infanterie, germ. Infanterie

infanterie f. corp de trupe care merge și se luptă pe jos: infanteria noastră este permanentă și se compune din 42 brigăzi sau 84 regimente.

*infantérie f. (rus. infantériĭa, d. germ. și fr. infanterie, care vin d. it. infanteria și fanteria, pedestrime, d. fante, soldat pedestru, infante, copil. V. fante). Pedestrime, armată pe jos, ca: dorobanțiĭ, vînătoriĭ (și jandarmiĭ pedeștri). Ĭa e armata principală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

infantérie (-ri-e) s. f., art. infantéria (-ri-a), g.-d. infantérii, art. infantériei

infantérie s. f. (sil. -ri-e), art. infantéria (sil. -ri-a), g.-d. art. infantériei; pl. infantérii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INFANTÉRIE s. (MIL.) (înv. și pop.) pedestrime, (înv. și reg.) pihotă, (fam. și ir.) pifă, pifănie.

INFANTERIE s. (MIL.) (înv. și pop.) pedestrime, (înv. și reg.) pihotă, (fam. și ir.) pifă, pifănie.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

infantéríe (-ii), s. f. – Una din armele de bază, care duce lupta pe jos, pedestrime. Fr. infanterie, prin intermediul rus. infanterija, sec. XIX (Sanzewitsch; DAR). – Der. infanterist, s. m. (soldat de infanterie).

Intrare: infanterie
  • silabație: -ri-e
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • infanterie
  • infanteria
plural
genitiv-dativ singular
  • infanterii
  • infanteriei
plural
vocativ singular
plural

infanterie

  • 1. Una dintre armele de bază, caracterizată prin faptul că duce lupta pe jos.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: pedestrime pifă pifănie pihotă 2 exemple
    exemple
    • Regiment de infanterie.
      surse: DLRLC
    • În dreapta și în stînga tranșeele infanteriei se întindeau strîmbe și capricioase. REBREANU, P. S. 85.
      surse: DLRLC
    • 1.1. rar (la) plural Unități din aceste forțe armate.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Pe drumuri, prin șanțuri, mergeau repede infanteriile. CAMILAR, N. I 14.
        surse: DLRLC
      • comentariu Celelalte dicționare nu indică existența pluralului.
        surse: dexonline
    • 1.2. Infanterie moto = infanterie dotată cu autovehicule pentru transportul personalului și al tehnicii de luptă în timpul deplasărilor.
      surse: DEX '09
    • 1.3. Infanterie marină = parte din forțele maritime care luptă pe uscat în sprijinul unităților de marină.
      surse: DEX '09

etimologie: