14 definiții pentru infanterie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
infanterie sf [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 75/21 / A și: (reg) ~rie / Pl: ~ii / E: rs инфантерия, fr infanterie] 1 (Mil) Corp de armată care luptă pe jos Vz pedestrime. 2 (Îs) ~ ușoară Infanterie cu arme ușoare, folosită la recunoașteri, la hărțuieli și la urmărirea dușmanului. 3 (Îs) ~ moto Corp de infanterie (1) dotat cu autovehicule pentru transportul personalului și al utilajului tehnic de luptă în timpul deplasărilor. 4 (Îs) ~ marină Corp de armată din forțele maritime care luptă pe uscat în sprijinul unităților de marină.
INFANTÉRIE s. f. Una dintre armele de bază, caracterizată prin faptul că duce lupta pe jos; pedestrime. ◊ Infanterie moto = infanterie dotată cu autovehicule pentru transportul personalului și al tehnicii de luptă în timpul deplasărilor. Infanterie marină = parte din forțele maritime care luptă pe uscat în sprijinul unităților de marină. – Din rus. infanteriia, fr. infanterie.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
INFANTÉRIE s. f. Una dintre armele de bază, caracterizată prin faptul că duce lupta pe jos; pedestrime. ◊ Infanterie moto = infanterie dotată cu auto vehicule pentru transportul personalului și al utilajului tehnic de luptă în timpul deplasărilor. Infanterie marină = parte din forțele maritime care luptă pe uscat în sprijinul unităților de marină. – Din rus. infanteriia, fr. infanterie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
INFANTERÍE, infanterii, s. f. Parte a forțelor armate care luptă pe jos, avînd ca armă principală pușca; (învechit) pedestrime; (la pl. rar) unități din aceste forțe armate. Regiment de infanterie. ▭ Pe drumuri, prin șanțuri, mergeau repede infanteriile. CAMILAR, N. I 14. În dreapta și în stînga tranșeele infanteriei se întindeau strîmbe și capricioase. REBREANU, P. S. 85.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INFANTÉRIE s.f. Parte a forțelor armate cuprinzând trupele care luptă de obicei pe jos. [Pron. -ri-e, gen. -iei. / < fr. infanterie, cf. germ. Infanterie, it. infanteria].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INFANTÉRIE s. f. armă din compunerea trupelor de uscat care luptă, de obicei, pe jos. (< rus. infanteriia, fr. infanterie)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
INFANTÉRIE f. Armată ale cărei trupe se deplasează și duc lupta pe jos; pedestrime. [G.-D. infanteriei; Sil. -ri-e] /<fr. infanterie, germ. Infanterie
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
infanterie f. corp de trupe care merge și se luptă pe jos: infanteria noastră este permanentă și se compune din 42 brigăzi sau 84 regimente.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*infantérie f. (rus. infantériĭa, d. germ. și fr. infanterie, care vin d. it. infanteria și fanteria, pedestrime, d. fante, soldat pedestru, infante, copil. V. fante). Pedestrime, armată pe jos, ca: dorobanțiĭ, vînătoriĭ (și jandarmiĭ pedeștri). Ĭa e armata principală.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
infantérie (-ri-e) s. f., art. infantéria (-ri-a), g.-d. infantérii, art. infantériei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
infantérie s. f. (sil. -ri-e), art. infantéria (sil. -ri-a), g.-d. art. infantériei; pl. infantérii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
INFANTÉRIE s. (MIL.) (înv. și pop.) pedestrime, (înv. și reg.) pihotă, (fam. și ir.) pifă, pifănie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
INFANTERIE s. (MIL.) (înv. și pop.) pedestrime, (înv. și reg.) pihotă, (fam. și ir.) pifă, pifănie.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
infantéríe (-ii), s. f. – Una din armele de bază, care duce lupta pe jos, pedestrime. Fr. infanterie, prin intermediul rus. infanterija, sec. XIX (Sanzewitsch; DAR). – Der. infanterist, s. m. (soldat de infanterie).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: -ri-e
substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
infanterie
- 1. Una dintre armele de bază, caracterizată prin faptul că duce lupta pe jos.exemple
- Regiment de infanterie.surse: DLRLC
- În dreapta și în stînga tranșeele infanteriei se întindeau strîmbe și capricioase. REBREANU, P. S. 85.surse: DLRLC
- surse: DLRLC un exempluexemple
- Pe drumuri, prin șanțuri, mergeau repede infanteriile. CAMILAR, N. I 14.surse: DLRLC
- comentariu Celelalte dicționare nu indică existența pluralului.surse: dexonline
-
- 1.2. Infanterie moto = infanterie dotată cu autovehicule pentru transportul personalului și al tehnicii de luptă în timpul deplasărilor.surse: DEX '09
- 1.3. Infanterie marină = parte din forțele maritime care luptă pe uscat în sprijinul unităților de marină.surse: DEX '09
-
etimologie:
- limba rusă infanteriiasurse: DEX '09 DEX '98 DN
- limba franceză infanteriesurse: DEX '09 DEX '98 DN