INFANTERIE, infanterii, s. f. Parte a forțelor armate care luptă pe jos, avînd ca armă principală pușca; (învechit) pedestrime; (la pl. rar) unități din aceste forțe armate. Regiment de infanterie. ▭ Pe drumuri, prin șanțuri, mergeau repede infanteriile. CAMILAR, N. I 14. În dreapta și în stînga tranșeele infanteriei se întindeau strîmbe și capricioase. REBREANU, P. S. 85.