infanterie sf [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 75/21 / A și: (reg) ~rie / Pl: ~ii / E: rs инфантерия, fr infanterie] 1 (Mil) Corp de armată care luptă pe jos Vz pedestrime. 2 (Îs) ~ ușoară Infanterie cu arme ușoare, folosită la recunoașteri, la hărțuieli și la urmărirea dușmanului. 3 (Îs) ~ moto Corp de infanterie (1) dotat cu autovehicule pentru transportul personalului și al utilajului tehnic de luptă în timpul deplasărilor. 4 (Îs) ~ marină Corp de armată din forțele maritime care luptă pe uscat în sprijinul unităților de marină.