2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

inept, ~ă a [At: ODOBESCU, S. II, 503 / Pl: ~pți, ~e / E: fr inepte, lat ineptus] 1 Care nu e apt pentru ceva. 2 Lipsit de orice aptitudine. 3 Prost. 4 Năuc.

inepție sf [At: CĂLINESCU, E. O. II, 133 / Pl: ~ii / E: fr ineptie] 1-2 (Vorbă sau) faptă prostească. 3 Absurditate.

INÉPT, -Ă, inepți, -te, adj. Prost, stupid, tâmpit. – Din fr. inepte, lat. ineptus.

INEPȚÍE, inepții, s. f. Faptă sau vorbă prostească, stupidă; prostie, stupiditate, absurditate. – Din fr. ineptie.

INEPȚÍE, inepții, s. f. Faptă sau vorbă prostească, stupidă; prostie, stupiditate, absurditate. – Din fr. ineptie.

INÉPT, -Ă, inepți, -te, adj. (Rar) Prost, stupid, tâmpit. – Din fr. inepte, lat. ineptus.

INEPT, -Ă, inepți, -te, adj. (Despre persoane) Prost, stupid. Strașina grosolană de tinichele ce o așternuse în piez dasupra părețiîor restauratorii inepți ai secolilor din urmă. ODOBESCU, S. II 503.

INEPȚIE, inepții, s. f. Faptă sau vorbă stupidă, prostească, lipsită de logică, de bun simț; prostie, stupiditate, absurditate.

INÉPT, -Ă adj. (Rar) Prost, tâmpit; stupid. [Cf. fr. inepte, lat. ineptus].

INEPȚÍE s.f. Vorbă sau faptă ineptă; prostie, tâmpenie; stupiditate; absurditate. [Gen. -iei. / cf. fr. ineptie, lat. ineptia].

INÉPT, -Ă adj., s. m. f. (om) prost, tâmpit; stupid. (< fr. inepte, lat. ineptus)

INEPȚÍE s. f. vorbă, faptă ineptă; prostie; stupiditate; absurditate. (< fr. ineptie, lat. ineptia)

INÉPT ~tă (~ți, ~te) Care este lipsit de logică; fără nici o noimă; absurd; stupid; alogic; aberant. /<fr. inepte, lat. ineptus

INÉPȚIE ~i f. Faptă sau vorbă ineptă; absurditate; stupiditate. [G.-D. inepției] /<fr. ineptie, lat. ineptia

inept a. lipsit de aptitudine, de bun simț, stupid.

inepție f. 1. caracterul celui inept; 2. vorbă sau faptă absurdă.

*inépt, -ă adj. (lat. in-eptus, d. in, ne, și aptus, apt. V. inapt). Incapabil, prost. Adv. În mod inept.

*inepțíe f. (fr. ineptie, lat. inéptia). Incapacitate, prostie. Faptă saŭ vorbă de om inept.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

inépt adj. m., pl. inépți; f. inéptă, pl. inépte

inepțíe s. f., art. inepțía, g.-d. art. inepțíei; pl. inepțíi, art. inepțíile

inépt adj. m., pl. inépți; f. sg. inéptă, pl. inépte

arată toate definițiile

Intrare: inept
inept adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inept
  • ineptul
  • ineptu‑
  • ineptă
  • inepta
plural
  • inepți
  • inepții
  • inepte
  • ineptele
genitiv-dativ singular
  • inept
  • ineptului
  • inepte
  • ineptei
plural
  • inepți
  • inepților
  • inepte
  • ineptelor
vocativ singular
plural
Intrare: inepție
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inepție
  • inepția
plural
  • inepții
  • inepțiile
genitiv-dativ singular
  • inepții
  • inepției
plural
  • inepții
  • inepțiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

inept

  • surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Strașina grosolană de tinichele ce o așternuse în piez dasupra părețiîor restauratorii inepți ai secolilor din urmă. ODOBESCU, S. II 503.
      surse: DLRLC

etimologie:

inepție

etimologie: