INEPT, -Ă, inepți, -te, adj. Prost, stupid, tâmpit. – Din fr. inepte, lat. ineptus.

inept, ~ă a [At: ODOBESCU, S. II, 503 / Pl: ~pți, ~e / E: fr inepte, lat ineptus] 1 Care nu e apt pentru ceva. 2 Lipsit de orice aptitudine. 3 Prost. 4 Năuc.

inepție sf [At: CĂLINESCU, E. O. II, 133 / Pl: ~ii / E: fr ineptie] 1-2 (Vorbă sau) faptă prostească. 3 Absurditate.

INEPT, -Ă, inepți, -te, adj. (Rar) Prost, stupid, tâmpit. – Din fr. inepte, lat. ineptus.

INEPT, -Ă, inepți, -te, adj. (Despre persoane) Prost, stupid. Strașina grosolană de tinichele ce o așternuse în piez dasupra păreților restauratorii inepți ai secolilor din urmă. ODOBESCU, S. II 503.

INEPȚIE, inepții, s. f. Faptă sau vorbă stupidă, prostească, lipsită de logică, de bun simț; prostie, stupiditate, absurditate.

INEPT, -Ă adj. (Rar) Prost, tîmpit; stupid. [Cf. fr. inepte, lat. ineptus].

INEPȚIE s.f. Vorbă sau faptă ineptă; prostie, tîmpenie; stupiditate; absurditate. [Gen. -iei. / cf. fr. ineptie, lat. ineptia].

INEPT, -Ă adj., s. m. f. (om) prost, tâmpit; stupid. (< fr. inepte, lat. ineptus)

INEPȚIE s. f. vorbă, faptă ineptă; prostie; stupiditate; absurditate. (< fr. ineptie, lat. ineptia)

INEPT ~tă (~ți, ~te) Care este lipsit de logică; fără nici o noimă; absurd; stupid; alogic; aberant. /<fr. inepte, lat. ineptus

INEPȚIE ~i f. Faptă sau vorbă ineptă; absurditate; stupiditate. [G.-D. inepției] /<fr. ineptie, lat. ineptia

inept a. lipsit de aptitudine, de bun simț, stupid.

inepție f. 1. caracterul celui inept; 2. vorbă sau faptă absurdă.

*inépt, -ă adj. (lat. in-eptus, d. in, ne, și aptus, apt. V. inapt). Incapabil, prost. Adv. În mod inept.

*inepțíe f. (fr. ineptie, lat. inéptia). Incapacitate, prostie. Faptă saŭ vorbă de om inept.

inept adj. m., pl. inepți; f. ineptă, pl. inepte

inepție s. f., art. inepția, g.-d. art. inepției; pl. inepții, art. inepțiile (desp. -ți-i-)

inept adj. m., pl. inepți; f. ineptă, pl. inepte

inepție s. f., art. inepția, g.-d. art. inepției; pl. inepții, art. inepțiile

inept adj. m., pl. inepți; f. sg. ineptă, pl. inepte

inepție s. f., art. inepția, g.-d. art. inepției; pl. inepții, art. inepțiile

INEPT adj. v. nătâng, neghiob, neghiobesc, nerod, nerozesc, netot, prostesc, stupid.

INEPȚIE s. v. prostie.

inept adj. v. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEGHIOBESC. NEROD. NEROZESC. NETOT. PROSTESC. STUPID.

INEPȚIE s. dobitocie, idioțenie, idioție, imbecilitate, neghiobie, nerozie, prostie, stupiditate, stupizenie, tîmpenie, (înv.) prostăticie. (A spus o mare ~.)