13 definiții pentru industrie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

industrie sf [At: (a. 1834) URICARIUL, V, 355/24 / Pl: ~ii / E: fr industrie, lat industria] 1 (Înv) Meserie. 2 (Înv; îls) Cavaler de ~ Escroc. 3 Ramură a producției materiale și a economiei naționale, în cadrul căreia au loc, pe scară largă, activitățile de exploatare a bunurilor naturale și transformarea acestora, precum și a altora, în mijloace de producție și în bunuri de consum. 4 (Îs) ~ de bază Producție de bunuri materiale care cuprinde industria extractivă a materiilor prime, care se găsesc în subsol, industria grea de prelucrare a minereului de fier și de obținere a mijloacelor de producție, industria chimică, pentru obținerea de produse din materiile prime naturale. 5 (Îs) ~ ușoară Producție având ca obiect obținerea bunurilor de consum. 6 (Îs) ~ agricolă Cultivare intensă a solului, bazată pe folosirea în mare măsură a mecanizării și a îngrășămintelor. 7 (Cu determinări indicând felul) Ramură industrială.

INDÚSTRIE, industrii, s. f. 1. Ramură a producției materiale și a economiei naționale, în cadrul căreia au loc, pe scară largă, activitățile de exploatare a bunurilor naturale și de transformare a acestora, precum și a altora, în mijloace de producție și în bunuri de consum. 2. (Cu determinări) Subdiviziune a industriei (1), cuprinzând un domeniu limitat de activitate. Industrie textilă. Industrie extractivă. – Din fr. industrie, lat. industria.

INDÚSTRIE, industrii, s. f. 1. Ramură a producției materiale și a economiei naționale, în cadrul căreia au loc, pe scară largă, activitățile de exploatare a bunurilor naturale și de transformare a acestora, precum și a altora, în mijloace de producție și în bunuri de consum. 2. (Cu determinări) Subdiviziune a industriei (1), cuprinzând un domeniu limitat de activitate. Industrie textilă. Industrie extractivă. – Din fr. industrie, lat. industria.

INDUSTRIE, industrii, s. f. 1. Ramură a economiei naționale care are drept obiect activitatea de prelucrare a materiilor prime pe scară largă și cu mijloace tehnice avansate. Industria devine un instrument de ușurare a muncii omului și de îmbunătățire necontenită a traiului celor ce muncesc abia atunci cînd ea este smulsă din mîinile exploatatorilor și trecută în proprietatea statului proletar, adică în stăpînirea întregului popor muncitor. LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 7-8, 86. O industrie puternică nu se poate crea decît prin folosirea largă a tuturor cuceririlor științifice, care constituie baza progreselor tehnice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 367, 5/1. Sub Petru I se construiesc fabrici de mătăsuri, de panglici, de hîrtie. Industria prinde puteri, se dezvoltă. STANCU, U.R.S.S. 98. ◊ Industrie extractivă = ramură a industriei care are drept scop extragerea din pămînt a materiilor utile omului (cărbuni, petrol etc.), fără a le prelucra. Industrie grea = industrie care are drept obiect producerea mijloacelor de producție, semifabricate, mașini, unelte etc. Industrie ușoară = industrie care are drept obiect producerea bunurilor de larg consum. ♦ Industrie casnică = activitatea de prelucrare a materiilor prime la domiciliul producătorului, în cadrul unor procese de muncă simple și cu mijloace neevoluate. Aceeași burghezime aduce nu numai sărăcirea țărănimii, ci și distrugerea industriei mici, a vechii industrii casnice țărănești. IBRĂILEANU, SP. CR. 196. 2. (Urmat de determinări arătînd natura) Subdiviziune a industriei (1), cuprinzînd un domeniu limitat de activitate. Industrie textilă. Industrie chimică. – Accentuat și: industrie.

INDÚSTRIE s.f. 1. Ramură a producției materiale, a economiei naționale care cuprinde totalitatea întreprinderilor (uzine, centrale electrice, fabrici, mine etc.) ocupate cu producția uneltelor de muncă, cu extracția materiilor prime, a materialelor și combustibililor și cu prelucrarea ulterioară atât a produselor obținute în această ramură, cât și a celor produse în agricultură. 2. (Cu determinări) Ramură industrială, domeniu al industriei (1). 3. (Rar) Profesiune, meserie. [Pron. -tri-e, gen. -iei. / cf. fr. industrie, germ. Industrie, it., lat. industria].

INDÚSTRIE s. f. 1. ramură a producției materiale și a economiei naționale, care cuprinde totalitatea întreprinderilor (uzine, centrale electrice, fabrici, mine etc.) ocupate cu producția uneltelor de muncă, cu extracția materiilor prime, a materialelor și combustibililor și cu prelucrarea ulterioară a produselor obținute. 2. ramură industrială, domeniu al industriei (1). 3. (rar) profesiune, meserie. (< fr. industrie, lat. industria)

INDÚSTRIE ~i f. Ramură a economiei care se ocupă cu valorificarea bogățiilor minerale, a energiei electrice, cu transformarea materiilor prime în produse fabricate. ◊ ~ grea industrie care se ocupă cu producerea mijloacelor de producție. ~ ușoară industrie care se ocupă cu producerea mărfurilor de larg consum. [G.-D. industriei; Sil. -dus-tri-e] /<fr. industrie, lat. industria

industrie f. 1. totalitatea operațiunilor prin cari materiile prime sunt acomodate trebuințelor vieții: industria coprinde obiectele de consumațiune, vestminte, unelte, locuințe; 2. profesiune mecanică și mercantilă, arte industriale: industriile manufacturiere se divid în alimentare, textile și mecanice; 2. fig. practică expediente blamabile: cavaler de industrie, care trăiește mai adesea din escrocherii.

indústrie f. (lat. indústria, activitate, hărnicie, d. indu, în, și strúere, a construi). Meserie, arta de a fabrica: industria feruluĭ. Totalitatea operațiunilor pin care se transformă materiile prime și se produc bogățiĭ: industria agricolă, manufacturieră. Cavaler de industrie, șarlatan, escroc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

indústrie (-tri-e) s. f., art. indústria (-tri-a), g.-d. art. indústriei; pl. indústrii, art. indústriile (-tri-i-)

indústrie s. f. (sil. -tri-e), art. indústria (sil. -tri-a), g.-d. art. indústriei; pl. indústrii, art. indústriile (sil. -tri-i-)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

INDUSTRIE AERONAUTICĂ / AVIATICĂ, ramură a industriei care grupează totalitatea întreprinderilor care produc materiale volante sau conexe necesară desfășurării activităților de zbor.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

INDÚSTRIE (< fr.) s. f. 1. Ramură a producției materiale (și a economiei naționale) în cadrul căreia au loc (pe scară largă) activitățile de desprindere din natură a unor resurse naturale și de transformare a acestora, precum și a altora (ex. a unor produse ale agriculturii) în bunuri pentru producție și bunuri de consum; p. ext. cuprinde și repararea produselor sale. Activitățile industriale se desfășoară în fabrici, uzine, mine, ateliere, centrale electrice etc. 2. (Cu determinări) Sector, ramură sau subramură de activitate industrială. ◊ I. extractivă = grupare de ramuri ale industriei care cuprinde activitățile de desprindere din natură a unor materii utile (ex. extracția cărbunelui, țițeiului, gazelor naturale, minereurilor), sau care realizează și unele activități de prelucrare primară (ex. prepararea cărbunilor și minereurilor etc.). ◊ I. prelucrătoare = grupare a ramurilor industriale care cuprinde activitățile de prelucrare și transformare a materiilor prime provenite din industria extractivă și din agricultură, în produse finite, fie bunuri de producție, fie bunuri de consum (ex. alimentară, textilă, pielărie și încălțăminte, prelucrarea lemnului, prelucrarea țițeiului, chimică, construcțiile metalice și produse din metal, i. de mașini și echipamente etc.). I. casnică v. producție casnică.

Intrare: industrie
industrie substantiv feminin
  • silabație: -tri-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • industrie
  • industria
plural
  • industrii
  • industriile
genitiv-dativ singular
  • industrii
  • industriei
plural
  • industrii
  • industriilor
vocativ singular
plural

industrie

  • 1. Ramură a producției materiale și a economiei naționale, în cadrul căreia au loc, pe scară largă, activitățile de exploatare a bunurilor naturale și de transformare a acestora, precum și a altora, în mijloace de producție și în bunuri de consum.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • Industria devine un instrument de ușurare a muncii omului și de îmbunătățire necontenită a traiului celor ce muncesc abia atunci cînd ea este smulsă din mîinile exploatatorilor și trecută în proprietatea statului proletar, adică în stăpînirea întregului popor muncitor. LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 7-8, 86.
      surse: DLRLC
    • O industrie puternică nu se poate crea decît prin folosirea largă a tuturor cuceririlor științifice, care constituie baza progreselor tehnice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 367, 5/1.
      surse: DLRLC
    • Sub Petru I se construiesc fabrici de mătăsuri, de panglici, de hîrtie. Industria prinde puteri, se dezvoltă. STANCU, U.R.S.S. 98.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Industrie extractivă = ramură a industriei care are drept scop extragerea din pămînt a materiilor utile omului (cărbuni, petrol etc.), fără a le prelucra.
      surse: DLRLC
    • 1.2. Industrie grea = industrie care are drept obiect producerea mijloacelor de producție, semifabricate, mașini, unelte etc.
      surse: DLRLC
    • 1.3. Industrie ușoară = industrie care are drept obiect producerea bunurilor de larg consum.
      surse: DLRLC
    • 1.4. Industrie casnică = activitatea de prelucrare a materiilor prime la domiciliul producătorului, în cadrul unor procese de muncă simple și cu mijloace neevoluate.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Aceeași burghezime aduce nu numai sărăcirea țărănimii, ci și distrugerea industriei mici, a vechii industrii casnice țărănești. IBRĂILEANU, SP. CR. 196.
        surse: DLRLC
  • 2. (Cu determinări) Subdiviziune a industriei (1.), cuprinzând un domeniu limitat de activitate.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Industrie textilă. Industrie extractivă. Industrie chimică.
      surse: DEX '09 DLRLC
  • comentariu Accentuat și: industrie.
    surse: DLRLC

etimologie: