îndopat², ~ă a [At: GORJAN, H. V, 25 / Pl: ~ați, ~e / E: îndopa] 1 Astupat. 2 (D. păsări) Hrănit forțat pentru a se îngrășa. 3 (D. oameni) Ghiftuit. 4 Care a primit multe daruri, multe bunătăți etc.

îndopat¹ sn [At: DEX / Pl: (rar) ~uri / E: îndopa] 1-6 Îndopare (1-6).

ÎNDOPAT, -Ă, îndopați, -te, adj. Hrănit peste măsură; îngrășat, ghiftuit. Găvan, cu gorduna agățată de umăr, sufla greu ca un gîscan îndopat. REBREANU, I. 30. ◊ Fig. Tunurile îndopate zvîrleau parcă cu disperare ghiulele înspre furnicarele păgînilor. SADOVEANU, O. VI 30.

îndopa [At: CANTEMIR, HR. 289/13 / Pzi: îndop / E: în- + dop] 1 vt A pune un dop într-o deschizătură. 2-3 vtr (Fam; șfg) A (se) hrăni peste măsură Si: a (se) ghiftui, a (se) supraalimenta. 4 vt A hrăni o pasăre (forțat) pentru a o îngrășa. 5 vt (Reg) A îndesa. 6 vt A hrăni un copil dându-i mâncare mestecată. 7 vt (Înv) A umple. 8 vt A da din belșug daruri, bunătăți etc.

ÎNDOPA, îndop, vb. I. Tranz. 1. (Familiar, cu privire la persoane) A face pe cineva să mănînce mult, a hrăni peste măsură; a ghiftui. [Bunicul] te îndopa... cu dulciuri. PAS, Z. I 28. Ne-a dat de mîncare tot ce avea mai bun și ne-a îndopat bine. CREANGĂ, A. 32. ◊ Fig. Cu macaraua de încărcare el îndopa cuptoarele cu minereu. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2893. ♦ Refl. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A mînca și a bea peste măsură, a se umfla de mîncare; a se sătura, a se îmbuiba, a se ghiftui. Nu vezi cum se îndoapă toți în contul lui Drumea? CAMIL PETRESCU, T. II 98. Vrăbete grăsun, care se îndoapă cu fructe de prin grădini. ODOBESCU, S. III 32. Se-ndoapă toată ziua cu ierburi de tot soiul. NEGRUZZI, S. II 245. ◊ Fig. Se îndoapă cu învățătură. ISPIRESCU, U. 3. Lumea nebună... se-ndoapă zilnic cu povești. ALECSANDRI, T. 136. 2. (Cu privire la păsări) A hrăni peste măsură vîrînd pe gît mîncare (de obicei grăunțe), pentru a îngrășa. Gîștele chinuite, puse la îndopat, stau în cușcă prizoniere. BART, E. 331. 3. A îndesa (ceva) într-o deschizătură, a umple, a înfunda (cu ceva). Cînd obosește, își șterge cu mîneca cămășii sudoarea de pe frunte, se lasă intr-o rînă pe puntea udă, scoate luleaua, o îndoapă cu tutun, apoi începe a pufăi. DUNĂREANU, CH. 84. ♦ (Regional) A astupa, a pune dop. O grămadă pive de cireș avînd, Băgă aurul prin ele și cu alt lemn le-ndopă. PANN, P. V. III 85.

A ÎNDOPA îndop tranz. fam. A hrăni peste măsură; a ghiftui; a supraalimenta; a supranutri. /în + dop

îndopà v. 1. a astupa cu un dop; 2. a umplea cu mâncare, a îmbuiba.

îndóp, a -á v. tr. (d. dop. – Îndop, îndopĭ, îndoapă; să îndoape). Umplu foarte tare, satur: a îndopa copiiĭ cu fructe, (fig.) a îndopa poporu cu palavre. V. refl. Mănînc foarte mult, mă unflu mîncînd. Fig. S’a îndopat de carte (saŭ învățînd).

îndopat s. n.

îndopat s. n.

îndopat s. n.

îndopa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îndop, 3 îndoapă; conj. prez. 1 sg. să îndop, 3 să îndoape; imper. 2 sg. afirm. îndoapă

îndopa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îndop, 3 îndoapă

îndopa vb., ind. prez. 1 sg. îndop, 3 sg. și pl. îndoapă

îndopa, îndop I. v. t. a hrăni peste măsură, a supraalimenta II. v. r. a se hrăni peste măsură, a se ghiftui

ÎNDOPAT adj. v. îmbuibat.

ÎNDOPAT adj. ghiftuit, îmbuibat. (Om ~ de mîncare.)

ÎNDOPA vb. 1. v. îmbuiba. 2. v. înfunda.

ÎNDOPA vb. 1. a (se) ghiftui, a (se) îmbuiba, (prin Transilv. și Maram.) a (se) crivi, (Olt.) a (se) încătărăma. (S-a ~ cu mîncare.) 2. a înfunda, a umple. (~ soba cu lemne.)

Îndopat ≠ lihnit